x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Strigăt de luptă cu gropiţe în obraji

0
Autor: Florin Condurateanu 09 Dec 2019 - 07:13
Strigăt de luptă cu gropiţe în obraji


Un morman de trupuri de handbaliste române s-a prăvălit peste Cristina Neagu, care plângea. Căpitanul echipei înscrisese 10 goluri în meciul de tăişul cuţitului cu Ungaria. Ultimul gol din cea din urmă secundă consfinţea victoria României împotriva Ungariei şi ascensiunea handbalistelor noastre în grupele preliminarii, iar sportivele din Ungaria se întorceau acasă. Cristina Neagu plângea de fericire după această izbândă a României, catalizată de ea, cea mai bună handbalistă a lumii, a patra oară câştigătoare a Balonului de Aur. Acum un an, tot într-o partidă cu Ungaria, Cristina Neagu plângea, de durere şi de tristeţe: se accidentase grav la genunchi şi urmau luni şi luni de trudă în sala de recuperare, iar în Japonia, la Campionatul Mondial, Cristina strălucea din nou. Lacrimile de durere se transformaseră în lacrimi de bucurie. Este un simbol fotografia Cristinei Neagu strigând chemarea la luptă pentru coechipierele ei. Din ochii româncei de vis ţâşneau fulgere de curaj, fulgere de forţă, doi centimetri mai jos obrajii Cristinei nu ascundeau gropiţe de tânără visătoare în izbândă.

„Îmi cere inima s-o mai spun o dată / Asta este ţara mea, jur că-i minunată / Cei care simt la fel să înceapă nebunia / Din toată inima, pentru România”, aşa au cântat biruitoarele noastre în stradă, cu suporterii noştri, acest refren al trupei Voltaj. Handbalistele noastre transformaseră acest cald refren şi în faptă, se dăruiseră cu tot sufletul şi energia pentru Ţară. Fanii porniseră iureşul scandând: „Ole, ole, România”, iar handbalistele noastre, în frunte cu liderul Cristina Neagu, au răspuns şi pe teren, şi prin glas: „Totul pentru România”. Ana Maria Iuganu a fost delicioasă în interviul de după finalul exploziv al meciului: „Mă duc să zbier de bucurie, cum am marcat cele 6 goluri, cu mânuţele astea”. Antrenorul danez al Ungariei, Rasmussen, zicea: „N-am ştiut să spun arbitrelor decât ă, ă, ă!”. Ungurii din tribune s-au purtat urât, au afişat un banner cu profund sentiment revanşard şi nedrept: „Totul înapoi, Valea Uzului - pământ maghiar 04.06.1920” cu referire la permanenta contestare de către ei a Tratatului prin care statele lumii obligau Ungaria pierzătoare în război să returneze teritorii vecinilor în drept. Cu greu, organizatorii au reuşit să oblige retragerea bannerului revanşard, dar suporterii unguri au continuat, s-au întors cu spatele când se intona imnul „Deşteaptă-te, române!”. Îşi amintea excepţionala handbalistă a anilor 1982, Maria Torok, româncă de etnie maghiară, că jucând pentru ţara sa, România, a fost făcută de unguri: „ţiganco”. Unde sunt pedepsele pentru rasism? În grupele preliminare, în prima partidă cu Rusia, handbalistele noastre nu au putut rezista în faţa maşinăriei ruseşti şi, după o primă repriză echilibrată, au pierdut la 9 goluri.

 

 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de