x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Suferinţa de sărbători"

0
Autor: Maria Timuc 27 Dec 2010 - 20:16
"Să vezi ce-am păţit de Crăciun! A venit X la mine cu o tipă deprimată în ultimul hal! Zicea că se sinucide, că viaţa-i prea nefericită, vedea totul în negru. Degeaba am încercat cu toţii s-o consolăm, că ne-a cuprins o stare ciudată şi, culmea, după ce musafirii au plecat, soţul meu a început să spună că el o să moară, că s-a săturat şi de mine, şi de copil. Am plâns amarnic, mă gândeam să-l părăsesc, până când am început să mă rog la Dumnezeu. Cred că fata aceea a adus ceva în casa noastră", mi-a spus o cunoştinţă ieri, tocmai când mă întrebam dacă ar fi potrivit să scriu despre "suferinţa de sărbători"! Aceeaşi cunoştinţă a remarcat că sărbătorile, fie ele zile de naştere, nunţi, botezuri sau petreceri de orice fel, sunt pentru ea acompaniate de probleme.

De-a lungul anilor am cunoscut mulţi oameni care "aşteptau", deja, problemele de sărbători, chiar dacă nu ştiau care anume vor fi ele. Unii au probleme doar la Crăciun, alţii doar la Paşti, unii au probleme în preajma zilelor de naştere sau în ziua respectivă, alţii le au pe toate! Am cunoscut de mult o femeie pe care o părăseau bărbaţii exact în ziua de Crăciun. Din pricina asta, ea ura inconştient Crăciunul. Când n-a mai părăsit-o nimeni de Crăciun, fiindcă nu mai avea cine, avea tot soiul de necazuri; i se strica tocmai atunci instalaţia de apă sau de curent electric, avea un accident, cineva se îmbolnăvea... sau ea însăşi bolea profund. Pe lângă stricăciunile mari din acele zile, evenimentele mărunte curgeau pe dos, de parcă toată lumea comunica printr-un fir nevăzut, aşa încât s-o blocheze, s-o deranjeze, s-o agaseze şi s-o supere. Ca şi în cazul menţionat mai sus, dacă totul pare în ordine, îţi pică cineva deprimat pe nepusă masă, te contaminezi emo­ţional şi... hop, vine suferinţa.

Mă întrebam zilele trecute dacă n-ar fi posibil ca bunul Dumnezeu să le ia suferinţele oamenilor măcar de sărbători. Mă uitam îndelung la ştirile care-ţi făceau fiori pe şira spinării, la dramele consumate în zilele de Crăciun, mă gândeam la cele ce se consumă în alte zile sfinte şi mă întrebam: "Oare de ce Dumnezeu nu întrerupe suferinţa de sărbători? Măcar o zi, două să nu moară nimeni, să nu fie nimeni bolnav, să nu intre Duhul rău şi să-i ia mintea omului". Răspunsul nu poate fi altul decât acela că Legea liberului arbitru lucrează şi de Paşti, şi de Crăciun, şi-n toate zilele vieţii noastre, iar asta ne face părtaşi la ceea ce se întâmplă şi ne spune că întâmplările au întotdeauna o legătură cu alegerile noastre, fie ele şi uitate de mult. Nu ştim că impresiile, percepţiile şi traumele din copilărie care au loc "de săr­bători" nu dispar în neant! În faţa oricărei sărbători, inconştientul preia cârma experienţei prezente ca şi cum ea ar fi aceeaşi experienţă din trecut. Trauma din copilărie revine pentru vindecare la fiecare Crăciun, la fiecare Paşte, în fiecare moment de sărbătoare. Ca şi cum sărbătoarea ar fi un soi de mouse care ne introduce în programul din trecut, în propriul inconştient, acolo unde un tipar de suferinţă se reactivează. Atitudinea faţă de suferinţele de azi, reacţia noastră la ceea ce se întâmplă acum, de Crăciun, de Anul Nou sau în orice altă sărbătoare poate fi cheia vin­de­cării tuturor suferinţelor ce ne-au întunecat sărbătorile în trecut. Să încetăm să mai dramatizăm evenimentele care se petrec, să încetăm să-i mai dăm apă la moară suferinţei mentale, să gândim că se poate petrece Crăciunul şi fără apă, şi fără un om anume, şi chiar cu o fată necunoscută şi deprimată! Evenimentele realităţii – mai ales atunci când sunt negative – pot fi o ima­gine a suferinţei noastre interioare. Ridicându-l pe cel deprimat în ziua de Crăciun ni se dăruieşte ocazia fantastică de a ne vindeca propria deprimare. Moş Crăciun face daruri împachetate în întâmplări, iar uneori întâmplările sunt nefericite pentru ca noi să ne schimbăm reacţiile şi atitudinile faţă de ele. Deosebită atenţie avem să le acordăm copiilor în zilele de sărbători, să-i obişnuim cu bucuria sărbătorilor, a zilelor de naştere şi cu bucuria evenimentelor frumoase pentru ca ei să nu mai primească daruri împachetate în suferinţă atunci când vor fi adulţi. Orice suferinţă de sărbători are nevoie să fie gestio­nată conştient, cu rugăciune, dar şi cu o gândire lucidă, în lăuntrul căreia să sperăm, să aşteptăm, să credem că va fi mai bine sau măcar să gândim că nu-i totul chiar atât de rău.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de