Marea cădere a proiectului Super Ligii de fotbal aduce în discuție și pune sub semnul întrebării alte inițiative care se bazează exclusiv pe meritocrație. Duzina de cluburi europene care au gândit să-și organizeze o întrecere proprie, închisă altor zeci de cluburi europene campioane, a dorit să privatizeze în fapt competiția cea mai urmărită la nivel continental, care produce anual beneficii de sute de milioane de euro. Problemele proiectului pus la cale de granzii cluburilor cele mai bogate nu sunt doar juridice, ci, în primul rând, morale. Super Liga s-a anulat înainte de naștere nu doar prin opoziția UEFA și FIFA, ci mai ales prin protestul suporterilor care dau girul de interes uriaș pentru cel mai popular sport al planetei.
Pasiunile din fotbal sunt democratice, reunesc oameni din toate straturile sociale. Competițiile sportive sunt bazate pe caracterul lor deschis, cu reguli statuate și unanim acceptate. Autoaprecierea unor merite în afara criteriilor sportive, care au stat la baza invitării la startul Sper Ligii a șase cluburi engleze, a provocat o evidentă nemulțumire a cluburilor continentale. Trimiterea automată în ligi inferioare a competițiilor organizate de UEFA conducea la demonetizarea întrecerilor „deschise” și drenarea spre Super Ligă a grosului beneficiilor din drepturile de transmisie, baza veniturilor cluburilor.
Ideea introducerii în fotbal a competițiilor cu două viteze, după reguli stabilite într-un cerc elitist închis, la care primul criteriu de admitere este puterea financiară, nu-i preluată din politică? Cum se organizează G7? Cum se fac primirile în OECD? Chiar Consiliul de Securitate al ONU are o funcționare în afara regulilor democrației, deciziile esențiale sunt luate doar de membrii permanenți, care au drept de veto. Până să vină pandemia, în Uniunea Europeană proiectul de „modernizare” cel mai intens dezbătut în organizare era cel al Europei cu două viteze. Ultimii veniți în organizație, apreciați de „clubul bogaților” ca mai puțin „reformiști”, ar fi împinși de forța centrifugă a unor diferențe mari de PIB pe marginea UE și urcați în vagoanele decuplate de la trenul de mare viteză. Asta ar însemna plasarea pe linie moartă a majorității membrilor UE proveniți din Est, dar menținerea lor în cadrul pieței unice, ca spațiu liber de desfacere. O Super Ligă UE va reapărea după ce scăpăm de spectrul spaimei adus de Covid-19? Cum vor reacționa „suporterii”, adică cetățenii europeni trimiși în vagoanele de clasa a doua, deși atunci când și-au luat bilete, trenul era anunțat că are doar bou-vagoane utilate cu wc-uri curate?