Super poponeţul

In fiecare dimineaţă, după ce pensionarii ocupă toate băncile din partea cu umbră, pe aleea principală a parcului trece un super-poponeţ.

Super poponeţul e o domnişoară pe tocuri, cu nişte pantaloni gata să plesnească pe coapse şi fese. E dichisită nevoie mare, păşeşte ca la paradă, vădit afecată de privirile ofilite ale bătrănilor, insă nu-şi modifică traseul. Ar putea s-o ia pe una din aleile mai puţin frecventate, ocupate de bunicuţe şi nepoţi, dar ea nu şi nu, taie parcul in zona cea mai aglomerată, parcă dinadins, ca să-i innebunească de cap pe moşii cu priviri lăcrămoase şi burţi răsfrănte peste curea. Toc-toc, toc-toc, se aude incă de cum intră in parc ţăcănitul pantofilor ei roşii ca racii fierţi. Iar in capul bătrănilor ecoul acestora e inăbuşit şi trist, ca primele măsuri din Simfonia a V-a, a Destinului, căntată undeva, in depărtări. Dacă băncile ar fi pline şi dimineaţa cu golănaşii care se inghesuie pe ele seara, ar ieşi circ. Bătrănii insă privesc şi atăt. Nu scot un cuvănt, nu se foiesc pe bănci, işi sucesc găturile după super poponeţul acela bombat şi nervos şi doar scărţăitul vertebrelor tocite şi uităturile rămase in gol, după ce trece fata, dovedesc că se intămplă şi in sufletele lor o mişcare.

Nu-i corect, spune un domn rufos şi nebărbierit. Şi, pe distanţa cătorva bănci, pănă unde se aude cugetarea sa, pensionarii inţeleg ce a vrut să spună. Că nu e corect, nu e drept, nu-i de iertat ca in super poponeţul stănd să pleznească in strech să circule atăta sănge tănăr, iar in venele lor să curgă numai sifon.

Intr-o dimineaţă, super poponeţul nu mai apare şi nici in zilele următoare. Pe aleea principală, unde bătrănii işi ocupă conştiincios locurile pe bănci, ca şi cum le e indiferent ce poponeţe se văntură prin parc, e tristeţe mare.
Nu-i corect!, exclamă la un moment dat domnul rufos şi nebărbierit, iar pensionarii inţeleg toţi ce vrea să zică. El vrea să spună că nu e drept, nu e frumos din partea lui Dumnezeu să le refuze sigurul lucru cu adevărat bun, care li se intămpla de-a lungul zilei, iar pentru unii din ei şi de-a lungul unui an intreg: spectacolul de căteva minute al tinereţii in floare.

După o săptămănă, pe alee se iveşte un alt superpoponeţ. Are tot ce-i trebuie, totuşi bătrănii se uită in pămănt, ca şi cum nu-i nimic deosebit de văzut. Bătrănii au dreptate. Scularea din morţi, Doamne, iartă-ne!, se intămplă numai o dată.