Talent de însoţitor

Un har, despre care nu se vorbeşte, pentru că situaţiile la care duce el nu-l reclamă ca pe un har, e asistarea. Unii se îndeamnă la lucruri grele sau peste puterile lor, numai dacă sunt asistaţi, dacă sunt însoţiţi de cineva, care pare capabil să facă acele lucruri grele.

Domnul Cireaşă şi-a rezolvat toate treburile importante pentru familie, fiindcă de-a lungul timpului când unul, când altul din cunoscuţii şi prietenii săi i-au zis: Hai cu mine în cutare loc, că vreau să închei o afacere. Şi s-a dus în cutare loc, unde amicul, care i-a cerut să-l însoţească, n-a mai încheiat afacerea, în schimb domnul Cireaşă a preluat-o el şi s-a umplut de bani.

Totul a început într-o zi ploioasă, când domnul Cireaşă umbla brambura prin oraş, pentru că acasă n-avea spaţiu. Domnul Cireaşă nu era conştient că asta îl scotea pe străzi, îngrămădeala de mobilier şi persoane din apartamentul său de două camere. Sau poate că era harul la asistare cel care-l mâna din spate spre locurile unde îl aştepta norocul. Se poate spune şi că domnul Cireaşă n-avea, ca maşinile vechi, pornire. Că trebuia împins ca s-o ia din loc.

Era, carevasăzică, o zi infectă, când domnul Cireaşă s-a înghesuit, până avea să mai stea ploaia, sub copertina unei cofetării, unde se retrăsese, tot aşa, ca să mai stea ploaia, un fost coleg de serviciu. După ce ploaia s-a mai potolit, acesta l-a luat cu el la Primărie, unde spunea că are pe cineva care-i dă aprobarea să cumpere o casă la curte fără proprietari. În biroul acelui om influent de la Primărie, domnul Cireaşă a fost sfătuit, ca prieten al fostului său coleg de servici, pe care, de fapt, nici nu mai ştia cum îl cheamă, să facă şi el o cerere.

Păi, eu am casă, a zis domnul Cireaşă, vrând să spună că n-are bani să ia alta mai mare. Fă matale cererea, i-a zis complet dezinteresat personajul influent. Uite, azi mă aflu într-o zi bună, nu ştiu de ce, şi poate că e şi o zi de-a matale mai bună. Iar după câteva luni domnul Cireaşă s-a mutat în vila pe care a plătit-o cu banii luaţi din vânzarea apartamentului, iar fostul coleg de servici s-a răzgândit, a zis că are un alt om, la altă primărie, şi dracu' ştie dacă s-o fi ales cu vreo casă, că bani avea mai puţini ca însoţitorul Cireaşă.

Altă dată, domnul Cireaşă a fost luat de braţ de un tip, pe care l-a cunoscut la un botez, ca să meargă cu el, fiindcă îi era frică, la un control medical. O să te vadă doctorul gratis şi pe tine, i-a zis acesta. De ce să mă vadă, a zis domnul Cireaşă, că eu sunt perfect sănătos. La control însă totul a fost pe dos: cunoştinţa de la botez era perfect sănătoasă, în schimb domnul Cireaşă a fost băgat urgent la cuţit, pentru o infecţie groaznică la bilă.

Talentul la însoţire, prin urmare, nu-i totuna cu talentul la a fi însoţit. Dovadă că tipul perfect sănătos a murit după o lună, căutându-se la alt medic, în vreme ce domnul Cireaşă e bine mersi şi fără bilă. O singură dată şi-a dat seama domnul Cireaşă de talentul său, când un văr de-al soţiei l-a rugat să meargă cu el la bancă pentru un împrumut mare. Mă, dacă mă iei cu tine, banca n-o să-ţi dea nici un ban şi te pomeneşti c-o să mă convingă pe mine să-mi fac firmă, a zis prudent cum era domnul Cireaşă.

Dar n-a fost tocmai aşa, fiindcă vărul a primit împrumutul, însă a făcut firma juma-juma cu domnul Cireaşă. Care, fireşte, şi-a retras participarea, mirosind criza, iar vărul a rămas dator vândut la bancă. Ştiai şi nu m-ai prevenit, a zis supărat nevoie mare vărul soţiei. Nu ştiam, dar mi-am dat seama că ai talent de perdant, a zis domnul Cireaşă. Te superi sau nu, dar e şi ăsta un talent, să pierzi orice ai încerca.