La 36 de ani si doua luni - treaba a cazut intr-o miercuri - lui Gigi Cornateanu i s-a terminat talentul. Cum vine asta? Foarte simplu. N-a mai avut chef sa picteze.
La 36 de ani si doua luni - treaba a cazut intr-o miercuri - lui Gigi Cornateanu i s-a terminat talentul. Cum vine asta? Foarte simplu. N-a mai avut chef sa picteze.
Avea inca destul talent pentru femei si chefuri, ii venea tot timpul sa stea la carciuma cu prietenii, dar
nu-i mai venea sa stea in atelier si sa faca naturi moarte cu ulcele si peisaje cu salcii pe malul apei. Tot ce-i venea pana atunci, incepand cu martea, nu-i mai venea deloc nici miercuri, nici joi, nici vineri. Exact in aceeasi zi i s-a terminat si tineretea, ceea ce ar putea sa insemne ca nu fusese vorba numai de talent, ci si de tinerete. Multi zic ca-i totuna, iar artistii harnici si plini de energie mult dupa 40 de ani produc confuzie, fiindca lumea crede ca e vorba de talent.
Oamenii fara nici un talent gandesc ca persoana care are unul se bucura de el toata viata. Nu-i deloc asa. Unii au talent douazeci de ani, altii mai putin. Un actor a avut talent doar un ceas si jumatate, de revelion, cand a fost vedeta serii spunand bancuri si imitandu-i pe invitati. Probabil c-ar mai fi avut cate o ora-doua si de alte revelioane, dar cine angajeaza actori de revelion, doar ca sa asigure distractia? Se poate spune si altfel, ca actorul trebuia sa se duca intr-o tara unde bairamurile se tin lant. Sa plece pentru totdeauna din Romania si sa se bucure din plin de talentul lui, acolo unde nevoia de bancuri tine tot anul.
Cel dintai ne mor motivele. Nu ne dam seama cand are loc primul deces, pentru ca nimeni nu face caz de el. Un coleg de serviciu m-a oprit in mijlocul strazii sa ma interogheze - toate discutiile despre bani aduc a interogatoriu - de ce muncesc atat de mult? Lasand deoparte faptul ca muncesc mult mai mult decat credea el, omul m-a somat sa-i raspund la toate acele intrebari, care nu se pun, daca vrei sa ramai mai departe un bun coleg: O fac pentru bani? Sunt grav bolnav si nu mi-a mai ramas decat munca? Sunt actionar si trebuie sa ma zbat? Cati bani imi ies? Am probleme cu psihicul? Macar castig destul? Sunt urmarit de datornici? Nu mi-i teama ca pot muri de istovire? Totusi, cati bani iau? Cati bani iau? Au mai fost si alte intrebari, ca de pilda: Cu cat sunt platit? Am un venit fix sau primesc la bucata? Cati bani iau?
Trebuia sa-i raspund ca lucrez numai de placere. Ca dupa ce am avut toata viata un talent mic, acum, cand muncesc liber si de placere el a crescut mare si inca mai creste. Nu exista o explicatie medicala. In definitiv, cine se duce la doctor sa i se diagnosticheze talentul? Nu exista, in afara placerii si a norocului de a te simti liber, nici o alta explicatie. Chestia e ca poti discuta despre toate astea mai ales cu alti oameni liberi si fericiti cu munca lor. Una din cauzele fericirii, oricat de tarziu ar veni, fiind aceea ca nu te mai intrebi cat talent ai si nici nu ti-l mai compari cu al altora. Cand in sfarsit intelegi ce e talentul si de ce dureaza diferit de la un om la altul. Talentul e atunci cand n-ai incotro.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu, multumesc
Accept
