Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostul Pod al Mogoşoaiei, botezat Calea Victoriei în cinstea
dorobanţilor măcelăriţi la Plevna, va avea onoarea să stea capră sub
cauciucurile limuzinelor în care vor călători şefi de stat şi de guvern
din Europa şi din lume. ● Ion Cristoiu
Editorialele zilei
● Tudor Octavian: Scriitor de subiecte ● Marian Nazat: Destin de Busuioc ● Claudiu Săftoiu: Nepregătiri pentru Primăria Capitalei ● Gabriela Vrânceanu Firea: Politicieni – bancomate ● Dan Dumitrescu: Piţurcă, un oltean dat dracului
Editorialele zilei
● Tudor Octavian: Scriitor de subiecte ● Marian Nazat: Destin de Busuioc ● Claudiu Săftoiu: Nepregătiri pentru Primăria Capitalei ● Gabriela Vrânceanu Firea: Politicieni – bancomate ● Dan Dumitrescu: Piţurcă, un oltean dat dracului
Mai la deal de intersecţia Căii Victoriei cu Bulevardul Dacia se află o trecere de pietoni. Una dintre cele mai complicate de pe această arteră intens circulată a Bucureştilor. Dinspre Piaţa Victoriei vin valuri-valuri de maşini. De pe o parte pe alta a Căii Victoriei trec valuri-valuri de pietoni. Cei mai mulţi, studenţi ai Academiei de Studii Economice. Stoluri-stoluri, ca în manuale, tăifăsuind la telemobile sau unii cu alţii, merg sau vin de la sălile de cursuri de pe Moxa.
Ciocnirea dintre cele două civilizaţii – a mersului pe jos şi a mersului cu automobilul – produce în fiecare zi conflictele tipice Bucureştilor tot mai greu de gospodărit. Când primii pietoni îşi iau inima în dinţi şi îşi pun piciorul pe carosabil, valurile de maşini se opresc nervoase, întinzându-se până departe, spre Palatul Guvernului. Când nimeni nu îndrăzneşte să fie eroul lumii pietonale, valuri-valuri de trecători se opresc deznădăjduiţi pe ambele maluri ale fluviului de asfalt.
Aparţinând regnului pietonal, m-am întrebat nu de puţine ori de ce nu e plantat în capul trecerii un agent de circulaţie, singurul în stare, chiar şi la minimumul său de inteligenţă, să soluţioneze paşnic şi raţional conflictul dintre cei care vor să treacă pe jos şi cei care vor să treacă în automobile.
Miercuri, 26 martie 2008, la punctul cu pricina s-a ivit un agent de circulaţie. Nu, nu pentru a încerca să treacă şi el Marele Bulevard, ci pentru a reglementa circulaţia. Dispune în acest scop de un ţignal. Spre deosebire de agenţii pe care-i poţi vedea uneori prin intersecţiile supraaglomerate ale Capitalei, poartă o vestă nou-nouţă. Şapca îi e mai albă ca de obicei.
Iată – ar fi trebuit să spun (mai întâi) şi să scriu (mai apoi) –, autorităţile noastre au sesizat ceea ce noi, pietonii, am remarcat de atât amar de timp: că e nevoie aici de un agent de circulaţie. Şi, chiar dacă n-am sesizat în scris, ele, autorităţile, conştiente că sunt puse în slujba cetăţeanului, au intervenit pentru a rezolva problema.
Aşa ar fi trebuit să spun şi să scriu dacă n-aş fi trăit în România. Trăind însă în România, ţară cu dizabilităţi fanariote, mi-am dat seama că agentul de circulaţie n-a apărut la locul cu pricina dintr-un declic de conştiinţă al autorităţilor.
Agentul a apărut acolo, pentru că săptămâna viitoare începe la Bucureşti ceea ce ştabii ţării se strofoacă să ne convingă pe toate canalele că ar fi un prilej de mândrie: Summit-ul NATO. Şi nu e singurul care se poate vedea în aceste zile de-a lungul Căii Victoriei. La intersecţia arterei cu Dacia se agită doi agenţi de circulaţie. Asta deşi în urmă cu doar o zi nu vedeai nici ţipenie de fiinţă vie cu chipiu.
Fostul Pod al Mogoşoaiei, botezat Calea Victoriei în cinstea dorobanţilor măcelăriţi la Plevna, va avea onoarea să stea capră sub cauciucurile limuzinelor în care vor călători şefi de stat şi de guvern din Europa şi din lume.
Limuzinele blindate vor trece în viteză pe Calea Victoriei miercuri, 2 aprilie 2008. De ce e nevoie ca agenţii de circulaţie să dirijeze traficul de pe acum?
Iată o întrebare la care doar paranoia autorităţilor noastre ar putea răspunde.
Pentru că e o splendidă dovadă de paranoia să crezi că peste o săptămână măreţii mergători cu limuzina vor sughiţa, vâjâind pe Calea Victoriei, la gândul că în urmă cu o săptămână pietonii s-au încurcat cu automobilele.
Nu e singura măsură absurdă a autorităţilor noastre, mărturisind un adevăr dureros: prostia e nemuritoare. Sub acest adevăr au fost strânşi mai deunăzi din jurul principalelor locaţii ale Summit-ului maidanezii lătrători, primarii au interzis vânzarea băuturilor alcoolice de o parte şi de alta a căilor de rulaj al oaspeţilor, iar în judeţul Timiş s-au interzis vânătorile pe perioada Summit-ului.
Ar fi fost normal ca agentul de la trecerea de pietoni de pe Calea Victoriei să fi fost pus de autorităţi mai demult, de pe vremea când s-a constatat că e nevoie de el. Ar fi fost normal ca gropile de pe traseul Aeroportul Otopeni – Palatul Parlamentului să fi fost astupate o dată cu ieşirea din iarnă.
Ar fi fost normal ca liniile de marcaj să fi fost împrospătate de cum a dispărut zăpada.
Locuitorii Bucureştilor plătesc taxe şi impozite pentru a avea o circulaţie fluentă, marcaje mereu împrospătate şi pentru a nu-şi rupe gâturile în gropi.
Ar fi fost normal într-o ţară normală.
Dar România nu e o ţară normală.
E ţara care-şi pune chiloţi noi când trece pe drum agentul sanitar.
Ciocnirea dintre cele două civilizaţii – a mersului pe jos şi a mersului cu automobilul – produce în fiecare zi conflictele tipice Bucureştilor tot mai greu de gospodărit. Când primii pietoni îşi iau inima în dinţi şi îşi pun piciorul pe carosabil, valurile de maşini se opresc nervoase, întinzându-se până departe, spre Palatul Guvernului. Când nimeni nu îndrăzneşte să fie eroul lumii pietonale, valuri-valuri de trecători se opresc deznădăjduiţi pe ambele maluri ale fluviului de asfalt.
Aparţinând regnului pietonal, m-am întrebat nu de puţine ori de ce nu e plantat în capul trecerii un agent de circulaţie, singurul în stare, chiar şi la minimumul său de inteligenţă, să soluţioneze paşnic şi raţional conflictul dintre cei care vor să treacă pe jos şi cei care vor să treacă în automobile.
Miercuri, 26 martie 2008, la punctul cu pricina s-a ivit un agent de circulaţie. Nu, nu pentru a încerca să treacă şi el Marele Bulevard, ci pentru a reglementa circulaţia. Dispune în acest scop de un ţignal. Spre deosebire de agenţii pe care-i poţi vedea uneori prin intersecţiile supraaglomerate ale Capitalei, poartă o vestă nou-nouţă. Şapca îi e mai albă ca de obicei.
Iată – ar fi trebuit să spun (mai întâi) şi să scriu (mai apoi) –, autorităţile noastre au sesizat ceea ce noi, pietonii, am remarcat de atât amar de timp: că e nevoie aici de un agent de circulaţie. Şi, chiar dacă n-am sesizat în scris, ele, autorităţile, conştiente că sunt puse în slujba cetăţeanului, au intervenit pentru a rezolva problema.
Aşa ar fi trebuit să spun şi să scriu dacă n-aş fi trăit în România. Trăind însă în România, ţară cu dizabilităţi fanariote, mi-am dat seama că agentul de circulaţie n-a apărut la locul cu pricina dintr-un declic de conştiinţă al autorităţilor.
Agentul a apărut acolo, pentru că săptămâna viitoare începe la Bucureşti ceea ce ştabii ţării se strofoacă să ne convingă pe toate canalele că ar fi un prilej de mândrie: Summit-ul NATO. Şi nu e singurul care se poate vedea în aceste zile de-a lungul Căii Victoriei. La intersecţia arterei cu Dacia se agită doi agenţi de circulaţie. Asta deşi în urmă cu doar o zi nu vedeai nici ţipenie de fiinţă vie cu chipiu.
Fostul Pod al Mogoşoaiei, botezat Calea Victoriei în cinstea dorobanţilor măcelăriţi la Plevna, va avea onoarea să stea capră sub cauciucurile limuzinelor în care vor călători şefi de stat şi de guvern din Europa şi din lume.
Limuzinele blindate vor trece în viteză pe Calea Victoriei miercuri, 2 aprilie 2008. De ce e nevoie ca agenţii de circulaţie să dirijeze traficul de pe acum?
Iată o întrebare la care doar paranoia autorităţilor noastre ar putea răspunde.
Pentru că e o splendidă dovadă de paranoia să crezi că peste o săptămână măreţii mergători cu limuzina vor sughiţa, vâjâind pe Calea Victoriei, la gândul că în urmă cu o săptămână pietonii s-au încurcat cu automobilele.
Nu e singura măsură absurdă a autorităţilor noastre, mărturisind un adevăr dureros: prostia e nemuritoare. Sub acest adevăr au fost strânşi mai deunăzi din jurul principalelor locaţii ale Summit-ului maidanezii lătrători, primarii au interzis vânzarea băuturilor alcoolice de o parte şi de alta a căilor de rulaj al oaspeţilor, iar în judeţul Timiş s-au interzis vânătorile pe perioada Summit-ului.
Ar fi fost normal ca agentul de la trecerea de pietoni de pe Calea Victoriei să fi fost pus de autorităţi mai demult, de pe vremea când s-a constatat că e nevoie de el. Ar fi fost normal ca gropile de pe traseul Aeroportul Otopeni – Palatul Parlamentului să fi fost astupate o dată cu ieşirea din iarnă.
Ar fi fost normal ca liniile de marcaj să fi fost împrospătate de cum a dispărut zăpada.
Locuitorii Bucureştilor plătesc taxe şi impozite pentru a avea o circulaţie fluentă, marcaje mereu împrospătate şi pentru a nu-şi rupe gâturile în gropi.
Ar fi fost normal într-o ţară normală.
Dar România nu e o ţară normală.
E ţara care-şi pune chiloţi noi când trece pe drum agentul sanitar.
Citește pe Antena3.ro
