Tara lui 16 la suta

A impozita un venit pe care cei mai multi dintre taranii romani il realizeaza cu greu inseamna un dublu esec pentru guvernanti: un esec profesional si altul institutional.

Pe tot parcursul anului 2005, analistii economici, guvernantii, dar mai ales contribuabilul au asistat la dezbateri furtunoase pe marginea cotei de 16%, pentru impozitarea veniturilor persoanelor fizice si a profitului companiilor. Guvernantii dadeau asigurari ca veniturile vor curge in cascada la buget. Pe de alta parte, reprezentantii institutiilor financiare avertizau ca aplicarea lui "16%" va crea un gol de venituri in Bugetul de stat si ca, mai devreme sau mai tarziu, Romania va trebui sa-si revizuiasca politica fiscala, in sensul majorarii altor impozite si taxe.

Efectul a fost imediat: impozitele pe alte domenii au inceput sa creasca. Bucuria celor care au avut mai multi bani in buzunare a fost platita de majoritate. Au inceput sa apara tot felul de impozite in premiera, rod al imaginatiei bogate a catorva fauritori ai "revolutiei fiscale". Schimbarile "salvatoare" din domeniul fiscal au inceput o data cu "revolutia portocalie" de la sfarsitul lui 2004. Pana in prezent, si una si alta si-au aratat ineficienta.

Cota unica de 16%, valoroasa in teorie, a facut deja multe victime colaterale si nu se va opri aici. Lipsa veniturilor la buget a determinat o noua teorie: totul "la 16%". O abordare gresita care nu tine cont de faptul ca romanii au nevoi diferite, sanse diferite si asteptari diferite.

Din pacate, exemplele sunt numeroase si elocvente pentru filozofia care fundamenteaza "politica lui 16%". Piata de capital este un domeniu de activitate in plina dezvoltare, care are nevoie de sustinere, si nu de turbulente. Aplicarea unui impozit de 16%, egal pentru toate tipurile de tranzactii, indiferent de interesul general al statului intr-un anumit domeniu de activitate, reprezinta un comportament nociv pentru fragila economie de piata romaneasca.

Sistemul bancar a fost la randul sau zdruncinat de "politica lui 16%". Romania se situeaza printre tarile cu cea mai scazuta rata de economisire ca pondere in PIB. In ciuda acestei realitati ingrijoratoare, Guvernul condus de premierul Tariceanu "incurajeaza" retragerea economiilor din structurile bancare. Multe depozite s-au desfiintat si multi oameni si-au scos banii din banci pentru ca nu mai au nimic de castigat. Efectele neprevazute ale cotei unice afecteaza intr-o mare masura fundamentul economiei de piata, in loc sa il consolideze.

Cota unica nu cruta pe nimeni. In curand va mai spulbera o sansa. Este vorba de agricultura, un segment care are un mare impact in economia romaneasca. Consecventi propriei greseli, guvernantii se gandesc ca de la anul viitor veniturile obtinute de taranul roman din vanzarea unei gaini sau a unui litru de lapte sa fie si ele impozitate cu 16%. A impozita un venit pe care cei mai multi dintre taranii romani il realizeaza cu greu inseamna un dublu esec pentru guvernanti: un esec profesional si altul institutional.

Ani la randul, mediul rural a fost cel mai defavorizat in privinta investiilor. Nu este nevoie decat de un strop de logica si de bun simt pentru a intelege ca inainte sa impozitezi trebuie sa ai ce, adica sa existe venituri. Este, intr-adevar, normal ca segmentul acesta sa contribuie mai mult la veniturile bugetului de stat. Dar mai intai trebuie stimulat sa produca, trebuie consolidat prin investitii in infrastructura rurala, in dezvoltarea serviciilor din aceste zone, pentru a antrena un numar cat mai mare de tarani sa realizeze venituri pe baza unor contracte intre piata agricola si segmentul consumator. Acum, din toate acestea functioneaza foarte putine. De aceea, impozitarea cu 16% a veniturilor si asa mici ale taranului roman este o mare greseala.

Fiecare segment al societatii romanesti prezinta anumite particularitati, cum ar fi gradul de dezvoltare, nivelul de educatie, domeniul de activitate, conditiile de trai si, nu in ultimul rand, nevoile si asteptarile specifice. Guvernul "taie" dupa aceeasi unitate, asemeni unui croitor orb care taie fara sa mai ia masurile clientului. Consecintele acestui tratament fiscal se vor traduce in acutizarea discrepantelor si tensiunilor sociale.