x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Ţăranii şi PIB-ul (4)

Ţăranii şi PIB-ul (4)

de Adrian Vasilescu    |    11 Aug 2008   •   00:00
Ţăranii şi PIB-ul (4)

An de an, piaţa de consum se extinde în România. Dar cîte guri hrăneşte această piaţă? Probabil, în jur de 19 milioane. Sau poate numai
18 milioane. Avînd în vedere că întreaga populaţie consumă, de la ultimul născut la cel mai în vîrstă locuitor. Mai puţin cei plecaţi în lume.



An de an, piaţa de consum se extinde în România. Dar cîte guri hrăneşte această piaţă? Probabil, în jur de 19 milioane. Sau poate numai
18 milioane. Avînd în vedere că întreaga populaţie consumă, de la ultimul născut la cel mai în vîrstă locuitor. Mai puţin cei plecaţi în lume.

La masa mare a ţării sîntem tot mai puţine guri. Cîndva, depăşisem 23 de milioane. De o vreme însă ne tot împuţinăm. Am coborît, cum ne spun recenzorii, sub pragul critic de 22 de milioane. Din toată această sumă, nu ştiu dacă putem alege două-trei milioane de oameni înstăriţi. Şi, dintre ei, prea puţini trăiesc la ţară.

Nu cumva e mai bine că rămîn mai puţine guri în jurul mesei? E limpede: NU! Marile civilizaţii au început să apară acolo unde se produceau aglomerări de populaţie. Între Tigru şi Eufrat. Pe Nil. Pe Indus. Dezvoltarea agriculturii, a olăritului, folosirea metalelor, descoperirea scrisului sînt revoluţii care s-au produs în acele locuri unde se înregistrau masive creşteri demografice. În nici o ţară şi în nici o epocă nu a putut fi evitată, în cazul scăderii numărului de locuitori, o dinamică negativă a vieţii economico-sociale. Iar dacă, astăzi, agricultura se mişcă greu, chiar foarte greu, o cauză este împuţinarea populaţiei săteşti. Şi, mai ales, plecarea tineretului în lume.
Sigur, creşterea demografică poate speria. Sau îngrijora. Cum i s-a întîmplat unui preot englez, Thomas Robert Malthus, cu doi ani înainte ca omenirea să intre în secolul al XIX-lea. El publica atunci lucrarea "Eseu asupra legii populaţiei". Esenţa teoriei sale pornea de la neconcordanţa dintre creşterea populaţiei şi sporirea bunurilor de consum. Populaţia, scria Malthus, creşte în progresie geometrică, în timp ce mijloacele de subzistenţă sporesc în progresie aritmetică. Şi preciza că "la marele banchet al naturii nu mai există loc". Viaţa, istoria l-au contrazis.  

Cînd Malthus şi-a publicat lucrarea, pe Terra încă nu trăiau un miliard de oameni. Abia în 1850 a fost atins miliardul. Viitorologul american Herman Kahn avea să arate, pe la începutul anilor ’70, că la intrarea în secolul al XIX-lea nivelul de trai a cunoscut, pentru prima oară în istorie, o creştere bruscă. Acest proces a continuat în acelaşi ritm cu creşterea demografică.

Explozia demografică se dovedeşte a fi în relaţie directă cu dezvoltarea economică în lumea contemporană, pe fondul unei noi revoluţii tehnico-ştiinţifice. Timpul a devenit mai dens, spaţiul mai încăpător, viaţa mai bogată. Fără îndoială că, în lumea de azi, mai mor oameni de foame. Mai sînt neştiutori de carte. Mai există şomaj. Dar vina o poartă demografia? Nicidecum. Cauzele sînt numeroase, cele mai grave fiind producţia necompetitivă, productivitatea scăzută a muncii, risipa de resurse, ineficienţa economică. Slavă Domnului, în România nu mor oameni de foame, iar şomajul scade. Din nefericire, avem probleme cu demografia.

Nici împărţirea populaţiei nu este armonioasă. Unele oraşe cunosc adevărate explozii demografice; în timp ce satele se confruntă cu crize demografice care pun în pericol reînnoirea generaţiilor. Se desprinde, de aici, concluzia că problemele populaţiei au devenit critice, într-o vreme în care creşterea economică devine o temă de mare actualitate. Şi o speranţă pentru soluţionarea unor probleme economice extrem de complexe.

×
Subiecte în articol: editorial