Tare, domnule poet!

Trăim vremuri prea rapide şi prea "moderniste" ca să ne mai bîntuie prin minte scurta ştire că astăzi a murit Eminescu. Lăsînd metafora la o parte, la 15 iunie 1889 se stingea poetul nostru (poetul nostru şi atît, lăsînd la o parte binecunoscutele-i apelative).

Trăim vremuri prea rapide şi prea "moderniste" ca să ne mai bîntuie prin minte scurta ştire că astăzi a murit Eminescu. Lăsînd metafora la o parte, la 15 iunie 1889 se stingea poetul nostru (poetul nostru şi atît, lăsînd la o parte binecunoscutele-i apelative). Oare ce scria poetul nostru pe la… pe la 1881 să zicem. Mai precis 31 octombrie 1881. Spicuim din publicistica domniei sale: "Activitatea  industrială ne lipseşte, lipseşte piaţa în care braţele să se ofere şi să găsească întrebuinţare. Mijloacele de comunicaţie, drumuri de fier, navigaţia pe Dunăre, în loc de-a fi un bine, sînt, în lipsa actuală de organizare, un rău. (…) Negoţ, comunicaţii, drumuri de fier sînt ca veninurile tari: vindecă bine întrebuinţate. (…) În state rău şi inept organizate, orice drum nou, orice comunicaţie nouă e un nou canal prin care se storc sucurile sale vitale, precum se-ntîmplă cu Irlanda, cu Africa de Nord şi de Vest, cu Turcia, cu noi, cu multe alte ţări. În adevăr nu ne putem îndestul mira cînd vedem acea şcoală veche de cenuşeri ignoranţi aplaudînd crearea oricărui nou drum de fier, orice pas care adaugă în mod firesc înstrăinarea brazdei lor, reducerea muncii locuitorilor la cea mai simplă, mai greoaie, mai puţin rentabilă formă. (…) Vîrtejul negrei specule care domină România în toate, departe de a fi descurajat, se încurajează prin toate actele pretense politice şi, orice se face, în interesul ei se face. Nu putem dori decît ceea ce e cu putinţă (…)". Vremurile n-au laude meşteşugite pentru tot ce aţi scris, domnule poet, aşa că vremurile moderne nu vă pot spune decît: "Tare, domnule poet!".