Târg de primăveri

S-au scos la tarabe câteva primăveri. Și vreo două păreri de rău.
La reducere e primăvara cu cătușe. E la jumătate de preț și se poate cumpăra în rate. Fără avans, fără girant. Numai cu buletinul. Ține mai mult decât un deodorant de cameră și se întinde cu succes pe orice suprafață pipăibilă. Se poate găsi la orice tarabă din micul ecran și se poate comanda prin telefon. Așadar, o primăvară cu livrare la domiciliu. Pare că e afacerea vieții. Cum a mai părut și altă dată. Doar că dumnealor, dragii comercianți care fac orice pentru un avantaj cât de mic în conturile lor tot mai mari, uită să spună ce de tare dăunează sănătății. Primăvara cu cătușe ne îmbolnăvește de rugină și ne face pe toți, brusc, să recunoaștem că suntem predispuși la curiozități bolnăvicioase și la luări de cuvânt în fața oglinzilor sparte. În plus, afectează grav sistemul nervos și glanda tiroidă. Se lasă cu tremur de mână pe telecomanda fără baterii și cu ecrane subțiri sparte de culorile puternice ale ochilor noștri nebuni de atâta informație perimată.
La preț întreg e primăvara cu geacă de piele. O primăvară aproape liberă. Ca un drum către marile congrese și către micile bucurii ale unor vieți tocite de multă vreme. Comercianții o laudă, spun că aceasta e primăvara mult visată și că prețul întreg nu face decât să dovedească deplina calitate a produsului. Doar că românul nu e dispus totdeauna să creadă. Mai degrabă pariază pe afacerile din sezonul cu procente în jos. Și, uite-așa, fără să știm, taraba primăverilor cu geacă de piele adoarme în așteptarea unor clienți serioși care să facă mai mult decât să se admire în lumina chioară a cabinei de probă.

La preț supraapreciat e primăvara cu lalele, ciripit de păsări și îmbrățișări furate. Și nu se mai apropie nimeni de ea. Invenstițiile se fac greu, tot mai greu. Băncile nu mai dau credite ca să cumpărăm primăveri adevărate. De modă veche. Prietenii nu mai împrumută de multă vreme bani, iar pușculițele de porțelan sunt de ani și ani grămăjoare de cioburi ascunse prin gropi de gunoi uriașe. Oamenii se mai apropie, din când în când, de taraba primăverii cu lalele, ciripit de păsări și îmbrățișări furate. Se uită la preț, se uită unii la alții și, tot mai triști, întorc spatele și pleacă. Dincolo era mai ieftin...