Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
1. USL a ajuns la putere datorită unui program comun. 2. Populaţia a dat gir formaţiunii cu condiţia îndeplinirii unor angajamente esenţiale şi cuprizând cel puţin o legislatură: debarcarea fără menajamente a regimului băsist în cap cu creatorul lui, repararea cât mai grabnică a daunelor aduse ţării de guvernarea bocistă, o acţiune categorică împotriva corupţiei din ministere şi companiile de stat. 3. În mod explicit, congresele celor trei partide (PSD, PNL şi PC) au decis - iar electoratul avea să confirme - că Guvernul USL îl va avea premier pe Victor Ponta, iar României îi va fi propus ca preşedinte Crin Antonescu.
De la sine înţeles, în cele nici două luni de la alegerile parlamentare, Cabinetul Ponta nu putea face minuni. Anticorupţia rămâne şi ea un deziderat, cât timp Băsescu stă călare pe un DNA ce nu cutează să-i deranjeze pe foştii demnitari portocalii asupra cărora apasă grele dosare. Ba mai vrea prezidentul să şi prelungească această stare de impunitate pentru camarila sa, menţinându-l în fotoliu, cu orice preţ, pe ultracontroversatul Daniel Morar. Perpetuarea acestui aberant climat, în care portocaliii hăulesc din rărunchi, de parcă ar avea motive de bucurie, are printre cauze şi pasivitatea cu care USL (mai ales PSD şi premierul) primeşte lovituri sub centură pornite din Deal sau de la Modrogan.
Strategia şubrezirii USL, însă, s-a intensificat în ultima vreme prin atacuri din interior. După cântece de sirenă prin care s-a tot încercat atragerea PNL către PDL, cântece la care conducerea liberală a rămas surdă, s-a trecut la agresiuni făţişe contra inflexibilului adversar al lui Băsescu: Crin Antonescu. Pregătirea de artilerile marca Andrei Chiliman a fost continuată vineri de Călin Popescu Tăriceanu, printr-o manevră absurdă. Anume, ignorarea hotărârii Congresului PNL de a-l avea drept candidat pentru Cotroceni pe Crin Antonescu. Tentativa e şi stupidă, şi ranchiunoasă, devoalându-l pe Tăriceanu ca pe un om mărunt, care nu-i poate ierta lui Antonescu că, prin alegeri absolut democratice, i-a luat în 2009 funcţia de preşedinte al PNL. Mânat de frustrare, de orgolii meschine, Tăriceanu ar fi gata să rupă o aripioară din PNL (cum a mai făcut-o în 1990) şi să calce pe poteca Stolojan, supunându-se lui Băsescu, ale cărui idei şi spuse a început să le repete. Uitând că PDL ceruse liberalilor să se lase îngurgitaţi cu totul, renunţând la identitatea lor. Nu poţi să nu te întrebi, însă, dacă acţiunea lui Tăriceanu e pornită doar din ranchiună, sau el e totodată o cârtiţă pusă acum de Băsescu să-şi joace rolul.
Răspunsul la astfel de întrebări nu e la mâna nici a lui Băsescu, nici a lui Blaga, Udrea sau Videanu. E chiar în interiorul USL. Cele trei partide nu trebuie să uite că electoratul nu a dat voturile unuia sau altuia dintre ele, ci ansamblului USL. Şi că orice defetism, al oricăruia din partidele respective, poate întoarce percepţia şi decizia populară. Din acest unghi, a trata cu superficialitate diversiuni ca aceea a lui Tăriceanu ("Lasă-l în pace, că bate câmpii!) poate genera daune politice incaclculabile şi chiar ireversibile.
Citește pe Antena3.ro
