Ţarul răpus de Maria

CHESTIUNEA ZILEI
Duminică cenuşie, frig, plouă. Nici meciuri ca lumea, nici picior de anarhist. Scandalul brichetelor s-a fumat. Poliţiştii pleacă, maidanezii se întorc.

Răzvan Bărbulescu:

CHESTIUNEA ZILEI
Duminică cenuşie, frig, plouă. Nici meciuri ca lumea, nici picior de anarhist. Scandalul brichetelor s-a fumat. Poliţiştii pleacă, maidanezii se întorc.

Magnoliile sînt în pericol. Manglitorii şi curvele vor reveni în forţă, să recupereze pierderile de la Summit. La spargerea Summit-ului, mi-e dor de Summit. Am ocolit culoarul unic în draci, dar măcar n-am ars benzina în prostie pe şantierele lui Videanu.

Ce ţi-e şi cu destinul! În locul unde trebuia să moţăie membrii Marii Adunări Naţionale, sforăiau pe rupte membrii NATO. Parlamentarul român tot aici doarme cel mai sănătos. Aşezată cu faţa spre nord, cea mai mare construcţie a lumii, care se vede şi din satelit, trage la somn. Dacă era vremea asta bleagă vă daţi seama ce aţipeala dracului se aşternea peste Alianţă. Mîncare, ambianţă, filme mute cu Bush, dacă Parlamentul avea şi destule closete era chiar mişto. În timpul ăsta, ofiţerii Secret Service băgau în ei Eugenia. Le plăcea lor amărîta aia de Eugenie, pe care se-ntărise comunismul ca betonul. Alţii nici de Eugenia n-au avut parte. De spaima dioxinei, care-i aranjase faţa ca în filmele de groază, preşedintele Iuşcenko a venit cu marmidele de acasă.  

 Summit-ul s-a desfăşurat sub semnul iubirii. De mînă cu Laura şi cu ochii pe nevasta lui Băse, pe care a lăudat-o şi-n spici, pe malul mării, cel mai Mare Licurici s-a simţit ca acasă. S-a împrietenit şi cu premierul, un fel de nepot de Ford prin Alianţă cu George W., al cărui bunic a trudit cu bunicul lui Motocicleanu la prosperitatea marelui concern.

Am pomenit de Maria. Ei bine, l-am văzut pe Putin pulbere. Şi Putin nu bea. Căzuse karatistul în freză ca un vaporean care nu mai văzuse femei de la ultima îmbarcare. În faţa Mariei s-a ales praful de tot misterul ţarului. Pînă şi Laura o privea suspect de tandru pe Maria. 90 la sută din împăcare, Băsescu o datorează farmecului nemişcat şi nevorbit al Mariei. Pentru restul de 10 la sută preşedintele trebuie să se achite cu frumoasa Elena.

"Preşedintele meu", recitat pe blog de Elena Udrea, este cel mai frumos poem de dragoste al Summit-ului. De atunci, blogurile naţionale vibrează fără încetare graţie sentimentelor trainice faţă de patrie şi preşedinte. Iubirea aproape mistică a blondei a înălţat reuniunea de la Bucureşti la cotele sublimului. Pesedistul Dîncu a remarcat cu fineţe acelaşi lucru: "Jurnalistele noastre juisează vorbind despre cel mai puternic preşedinte sau despre Marele Licurici".  

În aceeaşi ordine de idei, ne-am convins că Sarkozi nu există. Fără Carla Bruni. Şi la Summit s-a dovedit că politica e curvă. Poate să se dea Sarkozi mare sculă din Franţa pînă-n Afganistan, dacă nu e lipit de Carla, succesul politic e nula na nula. Apropo de Nae Sarkozi. La vederea lui, licuricii din NATO şi-au blătuit stilourile. Îi ştiau ritualul pe de rost: Nae zîmbeşte larg, îşi mişcă amplu urechile şi se cară cu Parker-ul tău. Mai tare ca Iosefini. De teama soţului Carlei, unii erau în stare să pună degetul pe documente, numai să nu iasă cu  stilourile. Destui au venit cu bic-uri.

În Summit-ul de la Bucureşti s-au scos cam toţi. Şi Bush, şi Putin, şi Băsescu, şi Ilie Năstase, şi Cătălin Botezatu... Pînă şi lui Tări i-a ieşit datorită lui 16 la sută, care l-a aiurit pe Bush. Nasol i-a fost lui Cioro. Caimacul i l-a luat ministrul Apărării, Mele fiind mereu cu un pas înainte. Ministrul nostru de Externe s-a remarcat doar în final. I-a condus pe ultimul drum pe Bush şi pe Putin. Unde le-a strîns semnificativ mîinile. Pînă la aceste intervenţii substanţiale de adio de pe "Enri Coandă" (cum citesc toate ştiristele tv), Adi Cioroianu s-a înscris în cronica Summit-ului cu tăcerile adînci de la Cercul Militar. Mircea Geoană, participant şi el la dezbaterea privind poziţia României faţă de aderarea Georgiei şi Ucrainei, a descris astfel contribuţia Cioroianu:"Au fost discuţii extrem de aprinse care au durat pînă la 11 noaptea. Cioroianu nu a putut să scoatăun cuvînt, a tăcut mîlc".  

În istoria summit-urilor de tot felul, Cioroianu a adus conceptul de mîlc. Contribuţia mîlc a ministrului  Cioroianu a  echilibrat armonios glumiţele cu care a înzestrat domeniul Externelor. Nimeni, niciodată, n-a tăcut atît de profund la discuţii atît de aprinse.