Tata Omida

De vreo doi ani juma’ încoace s-a dezvoltat o categorie aparte de specimene umane, deosebit de inteligente. Veleităţile lor intelectuale capătă adesea o asemenea anvergură, încât pot să-şi dea seama de ceea ce zace în capul unui om printr-o simplă secundă de atenţie. Este IEL, politicianu’ dăştept. Invitat cvasipermanent la posturile TV de ştiri şi, în general, la tot felul de talk-show-uri. IEL are viziune. Citeşte-n "colegii de platou” ca-ntr-o carte deschisă. În privinţa celor aflaţi prin alte încăperi, oraşe, partide, ţări, este deajuns să facă apel la formidabila lui putere de empatie, să-şi încordeze niţel inteligenţa, intuiţia şi – numa’ numa’ ! – logica. Toate aceste ingrediente ale unui intelect bine împănat, se lăfăie  pe o apetisantă şi paranormală capacitate de previziune, de viziune, în general, asupra timpului, fie el trecut, prezent sau viitor.

Bun. Simt nevoia să fac o paranteză amplă, referitoare la ceea ce înseamnă prezenţa televizată, sui generis. Apariţia pe micul ecran nu poate să aparţină decât oamenilor cu totul şi cu totul deosebiţi, hărăziţi cu un ceva aparte. Nu-i pomenesc pe moderatori şi prezentatori decât în treacăt. (Invidia colegială va fi imediat simţită.) Ei sunt agresivi pentru că aşa trebuie, aşa o cere situaţia expusă. Ei sunt mai bine documentaţi decât oricare dintre potenţialii participanţi, direct sau indirect, la discuţia care se derulează. Ei nu pot fi luaţi prin surprindere decât, arareori, de o intervenţie mârlănească. Ei sunt cele mai spirituale – şi mai spiritualizate, de la caz la caz – prezenţe din platoul de filmare. Ei sunt extraordinar de subtili şi extraordinar de tenace în a demasca şi înfiera, atunci când e vorba despre un ideal înalt, de preferinţă naţional. Şi nu în ultimul rând, ei ţin cel mai tare cu poporul.

Aşa. Invitaţii lor însă nu sunt cu nimic mai prejos. Ba, aş spune, se ridică în general la înălţimea aşteptărilor şi adesea depăşesc ştacheta impusă de gazde. Luaţi de exemplu un cântăreţ. IEL are ceva deosebit şi asta se vede cu ochiu’ liber, îţi sare-n ochi cum se spune, şi-ţi umflă ochiul adaug eu. Sau oricine altcineva. Un sudent, un inginer, un medic, toţi ies cu adevărat la iveală abia când sunt sub lumina reflectoarelor şi sub obiectivul camerelor de luat vederi. În acel moment alter egoul rupe lanţul şi sare afară într-o răbufnire de altceva decât normalul, decât cotidianul. (Nu vorbesc despre sălbaticii necizelaţi care se emoţionează  şi se bâlbăie jenant.)  Chiar şi modestul e sclipitor – orbitor! – pentru că este foarte conştient de modestia lui pe care ne-o sacrifică la picioare ca pe o ofrandă pe care nu o merităm, idoli reci şi nesimţitori ce suntem! Uitaţi spre pildă Mircea Cărtărescu, iertată-mi fie pomenirea numelui său! E simplu dar e genial. Sau invers. E genial, simplu!

Gata cu paranteza asta lungă. Revin la celalălal IEL. Politicianul. El e adevăratul IEL. Tata Omida. Care e în felul următor (ordinea este aleatorie): îmbrăcat cu foarte-foarte mult bun gust. DAR NU OSTENTATIV!!!! (Pentru ca să ne menajeze pe noi) Reţinut sau agresiv în funcţie de situaţie, dar niciodată şters, sau plat, sau anost, Doamne fereşte! Decent. Asta-i altă poveste. Tata Omida orice face, face de la înălţimea demnităţii pe care o deţine în faţa cetăţenilor. Atotştiutor,  e de la sine înţeles din momentul în care ai ales să îl priveşti cu atenţie. Un fin psiholog şi un analist ale cărui capacităţi de diagnostic exact sunt depăşite numai de incomensurabila lui clemenţă faţă de natura umană a celui supus examinării. Tata Omida ştie foarte bine prin ce am trecut, ştie la fel de bine care ne sunt gândurile şi problemele de azi, şi mai ştie şi ce ne aşteaptă, în toate variantele posibile de închipuit. Tata Omida nu greşeşte niciodată şi îi priveşte cu compasiune şi îngăduinţă pe ceilalţi semeni care urcă în luminile rampei sub auspiciile altei zodii decât cea a politicului. Dintre aceştia îi respectă doar pe cei cu care a avut de-a face în mod nemijlocit în arena mass-media. În fine, IEL eTata Omida şi noi - viermişorii lui dragi.