Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Crizele majore ale vieţii sunt ”momente de aur” sau şanse ale omului de a se ridica la un nivel nou de putere, de simţire, de gândire şi a face, în fapt, un uriaş salt în conştiinţă. Cel puţin asta spune David Hawkins, un mare cereceătător al stărilor avansate ale conştiinţei, în cartea sa, ”Vindecare şi recuperare”(Ed. Cratea Daath), într-un capitol dedicat managementului crizelor majore de viaţă. Hawkins spune că noi trăim orice eveniment de viaţă în interiorul propriei conştiinţe; marile crize, cum sunt pierderea unei fiinţe iubite, a slujbei, a banilor, suferinţele create de boli grave etc, sunt resimţite în interiorul nostru ca ”emoţie” copleşitoare, iar în spatele emoţiei este energie, care înceracă ” să se decomprime”, să scape cumva din noi, să curgă, să treacă. Rezistenţa noastră la curgerea energiei generează o creştere a anxietăţii, un sentiment de copleşire, de neputiinţă, de suferinţă, de furie, respingere, frică sau diferite ale emoţii negative. Prin această respingere noi reţinem în interiorul conştiinţei energia comprimată, reţinem emoţiile negative şi, în plus, nu izbutim să rezolvăm problema exterioară care pare să ne fi adus în această stare emoţională negativă.
Tehnica decomprimării energiei emoţionale( această energie este acumulată în subconştint în evenimentele de viaţă din trecut) presupune o...”renunţare”. Noi suntem obişnuiţi să fugim şi să scăpăm de emoţiile tulburătoare pe care ni le aduc experienţele grele de viaţă, chiar să credem că avem soluţiii exterioare pentru ele, dar asta înseamnă luptă cu situaţia traumatizantă şi opunerea rezistenţei la curgerea liberă a valului de energie emoţională care ne copleşeşte. A renunţa să rezolvăm problema în exterior este, aşadar, prima regulă a decomprimării energiei. Problema se rezolvă în interiorul nostru, niciodată afară. Cel puţin, asta-i ordinea ”reală” propusă de Hawkins şi de aici, din inversarea acestei ordini, provine dezordinea emoţională pe care o trăim în relaţia cu evenimentele. Noi avem de învăţat să ne descurcăm cu energia emoţională copleşitoare, înainte de a face orice pas în exterior. Pentru aceasta, trebuie să renunţăm la dorinţa de a acţiona asupra situaţiilor exterioare, oricare ar fi ele, să ne întoarcem în noi înşine şi să-i spunem emoţiei ”da, te accept, îţi dau voie să exişti, să treci, să fii”. Acceptarea emoţiei o ajută să se decomprime şi să-şi piardă puterea, fie că avem de-a face cu o boală, cu o situaţie de viaţă nefericită, cu o pierdere majoră sau cu o ameninţare majoră.
”Şocul este o realizare a lipsei noastre de putere, faptul că voinţa noastră s-a întâlnit cu zidul de cărămidă, că putem fi opriţi şi chiar am fost opriţi, şi că voinţa personală nu poate avea drumul ei”. Asta-i experienţa pe care o avem prin renunţare la a face ceva în exterior; înţelegem că, de fapt, Eul nostru omenesc e mic şi slab, el nu ne-a rezolvat niciodată marile probleme ale vieţii, dar, în clipa în carte energia negativă, acumulată tocmai prin acest mic Eu omenesc, se decomprimă, înţelegem că o putere mai mare, Sinele nostru real, ne-a purtat de grijă întotdeauna. Această putere pe care o putem cunoaşte după ce depăşim crizele majore de viaţă ( meditaţia, retragerea, acceptarea şi rugăciunea ne pot ajuta în acest proces de abandon, de renunţare la puterea personală de a îndrepta situaţia) ni se dezvăluie într-o stare interioară de pace. ”Când apare pacea înseamnă că ceva s-a rezolvat, ne simţim împăcaţi”, iar starea de împăcare cu sine şi cu situaţia este urmată întotdeauna de rezolvări pe care mintea noastră nu le poate concepe.
Citește pe Antena3.ro
