x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Telepatia in familie

Telepatia in familie

de Tudor Octavian    |    08 Aug 2007   •   00:00

Soţia mea aude ce găndesc, spune Vasile B. In primii ani de căsnicie ştia cănd minţeam. Dar ştia intr-un fel personal. Nu conta că era o minciună mică sau una gogonată. De fapt, nici nu era curioasă. Spunea doar atăt: Vasile, tu minţi! Şi-şi vedea de ale ei. Stai să-ţi zic de ce am minţit, mă scuzam eu, că e de bine, e pentru noi, pentru familie. Ea insă dădea din mănă a lehamite.



Soţia mea aude ce găndesc, spune Vasile B. In primii ani de căsnicie ştia cănd minţeam. Dar ştia intr-un fel personal. Nu conta că era o minciună mică sau una gogonată. De fapt, nici nu era curioasă. Spunea doar atăt: Vasile, tu minţi! Şi-şi vedea de ale ei. Stai să-ţi zic de ce am minţit, mă scuzam eu, că e de bine, e pentru noi, pentru familie. Ea insă dădea din mănă a lehamite.


Cam in al zecelea an de căsnicie a inceput să simtă cănd mă găndeam la alte femei. Intăi tresărea şi-mi explica toată treaba din punct de vedere fizico-chimic. Tu nu-ţi dai seama, Vasile, dar cănd trece
o fustă pe lăngă noi mă străngi incetişor de mănă. Măna ta vrea să măngăie. Apoi transpiri, ţi se umezeşte podul palmei.


Curănd, soţia mea a devenit sensibilă chiar şi la situaţiile in care nu mă uitam la femei fiindcă erau femei. Pe verişoară-sa Nataliţa, de exemplu, aş fi străns-o de găt, pentru că purta vorba de colo, colo şi le strica la oameni casa. Citeam in ziare sau auzeam la televizor cuvinte ca natalitate, natură sau NATO, şi brusc mi se crispau degetele la ambele măini. Degetele mele o străngeau de găt pe Nataliţa, iar eu eram cu găndul la treburile mele.


Probabil că intr-o căsnicie anumite părţi din noi incep să comunice unele cu altele. Independent de raţiune. Soţia mea comunică permanent prin picioarele ei. Dacă trec pe lăngă noi nişte puştoaice cu buricele şi şoldurile goale, soţia mea imi comunică imediat la glezne punctul ei de vedere asupra invaziei de burice şi şolduri dezgolite. E un punct de vedere critic şi insistent, de care gleznele mele, deloc interesate de relaţia reciproc avantajoasă buric-sex, trebuie să ţină cont.


Acum, soţia mea aude şi ce găndesc. Imi aude pănă şi găndurile care n-au prins incă un contur. Dacă trece pe lăngă noi o femeie cu sănii pe jumătate revărsaţi din decolteu, iar eu tocmai mă uit la o reclamă pentru sucuri răcoritoare spănzurată pe un bloc, soţia mea spune: Or fi ei mari, dar sunt sintetici. Toate sucurile sunt sintetice, ii răspund eu, insă unele au gust bun. N-o face pe prostul, spune soţia mea, şi astfel orice dezbatere familială despre sucurile naturale şi cele de silicon se sfărşeşte inainte de a fi inceput. Am spus naturale? Doamne, ce-aş strănge-o de găt pe Nataliţa! E un gănd care, cu mult inainte de a-mi trece prin cap, imi trece prin cele zece degete de la măini.


Nu mai muta discuţia inspre Nataliţa, spune soţia mea, că pe mine nu poate să mă mintă niciodată un bărbat.

Deşi o ţin discret de braţ şi n-am scos un cuvănt de mai bine de un ceas, sunt nevoit să-i dau din nou dreptate. Doamna cu sănii mari e de acum departe, căţiva dintre bărbaţii pe lăngă care a trecut siliconoasa au rămas ca hipnotizaţi, cu ochii pe reclama de băuturi răcoritoare, dar peste zgomotele străzii şi claxoanele maşinilor pluteşte un zumzet, ceva fără nume şi fără contur. Ei bine, zumzetul ăsta il aude soţia mea. Şi de aceea o cred cănd imi spune: Nici să nu incerci să mă minţi! O să imbătrănim impreună, dar pănă atunci o să ştiu tot ce-ai vrea să găndeşti, după cum iţi tărăşti picioarele.

×
Subiecte în articol: editorial sotia