x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Teoria celor două minute

0
Autor: Ana-Maria Păunescu 15 Mar 2015 - 15:52
Nu este acasă, dar revine în două minute... Magazin închis, dar se întoarce vânzătoarea în două minute... Mai așteaptă-mă puțin, durează doar două minute... Doi plus doi plus doi egal cât? Nici nu se mai știe, când dincolo de fereastră ne așteaptă poate un oraș cu albastru pe toate colțurile, poate o pictură cu orașe în toate amănuntele, poate o casă cu acte în curs de evaluare pe mesele unor judecători care e greu de crezut că știu să fie obiectivi. Poate nimic, poate tot. Poate două minute peste celelalte două care nu reușesc, cu niciun fel de truc, să se scurgă.

Secundarele țin cu întârziații și întârziații nu țin cu nimeni. Poate doar cu hainele schimbate în secunda ieșită din decor sau cu gândurile nehotărâte care le întocmesc, cu grijă, orarul. Se schimbă guverne, se schimbă istoria, se schimbă cheful de viață cu chef de eter, se schimbă firul de ceapă și algortimul matematic, dar teoria celor două minute rezistă. Supraviețuiește, de generații, și se înfige cu tot mai multă îndrăzneală în vocabularul și în simțămintele tuturora. V-ați plictisit? Mai durează doar două minute acest articol scurt, ca o spovedanie aproape iertată, ca un hublou încețoșat de martie nervos. Mai durează două minute, cât ar mai putea dura, de fapt, totul, dacă am fi puțin mai atenți și mai conștienți de fragilitatea cu care ne mișcăm prin viață și de firul de ceapă care stă să crească în grădinile de peste drum sau de peste arme, fir de ceapă și fir de iarbă, împreună, dintotdeauna sau tot de două minute...

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de