Terapie prin... insomnie

Noi ne "drogam" mintea constienta cu prea mult somn si de aceea nu fructificam posibilitatile latente ale subconstientului, nici informatiile care i-ar putea parveni din in­cons­tient mintii noastre constiente. Dor­mim prea mult si percepem insomnia ca pe o stare nefireasca, chinuitoare si chiar distructiva, cu toate ca ea nu-i altceva decat simbolul unei tera­pii involuntare, pe care fiinta noastra in­cearca sa si-o aplice de la sine, in sco­pul rezolvarii conflictelor dintre cons­tient si inconstient. Cel putin asta sustine Jane Roberts in cartea sa "Na­tura realitatii personale" (Ed. Ade­var Divin), o carte tulburatoare des­pre puterea convingerilor noastre de a ne crea realitatea. O carte scrisa in transa, al carui continut tulbura si rea­ranjeaza, in acelasi timp, lumea noastra interioara si exterioara, precum si ceea ce credem ca suntem noi si este real. Jane Roberts spune ca sase ore de somn ne-ar fi suficiente si be­nefice, dar ca idealul de somn pentru a aduce inconstientul in comuniu­ne cu mintea constienta ar fi de patru ore pe noapte. Inca doua ore de somn in timpul zilei ar fi suficiente pentru ca terapia prin "privare de somn" sa devina benefica, in ade­varatul sens al cuvantului. Somnul este felul in care ne drogam mintea constienta si, prin el, intarziem prea mult in starea de inconstienta. Rasa umana nu are nevoie de atat de mult somn, cu toate ca fiecare om are propriile ritmuri de somn si de veghe in diferite perioade ale vietii sale. Beneficiul numarul unu al privarii de somn ar fi o stare de di­latare a constiintei, o intensificare a creativitatii si, surprinzator, a lucidi­ta­tii. Daca ne gandim bine, marii crea­tori au fost sau sunt insomniaci; de exemplu, Mircea Eliade avea o mo­dalitate particulara de a dormi si dor­mea doua sau patru ore pe noapte. Sigur, creativitatea sa nu mai poate fi pusa la indoiala, cat confirma cumva teoria potrivit careia "insomniacii ar putea fi mai creativi". Fuziunea dintre constient si inconstient este cu mult accelerata atunci cand dormim mai putin, iar acele tendinte in­tu­ne­ca­te, de care ne temem in viata de zi cu zi, izvorate din inconstient, intra in lumina constientei mai usor si pot servi chiar actului creator. Revelarea as­pectelor umbrite sau intunecate ale subconstientului ne ajuta sa co­mu­nicam si sa colaboram cu aceste aspecte, sa nu ne mai temem de ele, sa nu ne mai temem de inconstientul nostru, in acelasi timp, ceea ce ne spri­jina intr-o ac­tiu­ne de restructu­ra­re a mintii, a per­cep­tiei, a convingeri­lor si a realitatii noastre de zi cu zi.

Printr-o privare voluntara sau involuntara de somn putem experimenta visarea lucida in anumite momente, ceea ce ne ajuta sa ne amintim informatii terapeutice extrem de importante pe care le pri­mim in vis. Somnul indelungat afec­teaza nutritia organismului– spune J. Roberts – caci dormim prea mult, nu mancam nimic in acest timp, apoi compensam privarea de hrana din timpul starii de somn cu excesul in perioada de veghe. Dupa cinci ore de somn, muschii corpului tanjesc dupa activitate, asa incat somnul blocheaza aceasta nevoie de miscare a corpului. Faptul ca liniile de demarcatie dintre constient si inconstient se subtiaza, cand nu dormim se ac­tiveaza anumite mecanisme psihologice individuale, care aduc la suprafata constiintei "provocari si dileme interioare", manifestate ca nevroze sau diferite alte tulburari psihice. Aceste tendinte nu mai sunt reprimate in inconstient, curg liber catre mintea constienta, iar omul nu se mai teme apoi de ele, nici nu le mai proiecteaza asupra lumii inconjuratoare.

Astazi n-as recomanda practicarea deliberata a privarii de somn (poate doar pentru scurte perioade, caci stim ca si privarea de somn are consecinte, iar in lipsa unui terapeut ne putem trezi cu aspecte in­cons­tien­te care apar la suprafata si carora nu le putem face fata singuri). In schimb, pentru cei care sufera deja de insomnie ar putea fi aici o informatie foarte pretioasa. In primul rand, a percepe insomnia ca pe o modalitate a mintii, a sufletului si a trupului de a se vindeca, de a primi emotii si informatii reprimate in inconstient, de a transforma orele de somn in momente placute, in a le accepta, poate si ca pe un impuls al fiintei de a fi mai creativi si mai lucizi, ne poate ajuta sa privim insomnia cu ochi noi. Simplul fapt ca insomnia nu mai este o problema, ci o forta terapeutica (felul in care intreaga noastra fiinta incearca sa se vindece prin mijloace naturale, precum privarea de somn) inseamna o schimbare esentiala in perceptia si convingerea interioara, care ne poate readuce pacea, linistea, intelegerea si, in cele din urma, ne poate echilibra somnul. Daca privarea de somn poate fi benefica si mintea noastra constienta o vede astfel, avem de-a face cu schimbarea unei convingeri, iar schimbarea simpla a convingerii are puterea de a schimba realitatea, experienta si, nu de putine ori, ne poate ajuta sa dormim mai bine.