Terfelirea Bisericii. Compromisul continuă

Cu evenimentele din ultima perioadă, Biserica Ortodoxă Romănă sub actuala conducere se lasă iar terfelită politic, cum a făcut-o sub Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu. Luptă slab şi neconvingător cu păcatul. Nu ştiu de ce am atătea aşteptări de la Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist. Uneori, in raport cu sărăcia enoriaşilor, cu bătaia de joc la care sunt supuşi zilnic de politica ce violează spaţiul intim al Bisericii, am impresia că e Mult Prea Fericit.

Politica incepe să mănjească. Nu e o noutate, dar s-a ajuns mult prea departe. Se impune un semnal de alarmă, pentru că aceia care ar trebui să o facă nu se inghesuie, din complicitate indelung exersată cu puterea.

Imbătat de aburii victoriei in care o treime din popor l-a dorit inapoi la Palatul Cotroceni, preşedintele Traian Băsescu a bătut palma cu necuratul şi a introdus politica in Biserică. Fără pic de smerenie şi de bun-simţ, mănat doar de interesele personale, de imaginea sa şi de inşelarea oamenilor simpli, şeful statului a susţinut un discurs politic intr-o biserică din Sibiu. Gestul său, de o gravitate fără precedent, e un atentat la morală. Iar marii intelectuali, cu pretenţie de moralişti, tac mălc la abuz, aşa cum au făcut-o şi pe vremea lui Ceauşescu. Adaug ca argument şi afirmaţia, din delirul său politic in biserică, potrivit căreia la referendum a fost exprimată voinţa lui Dumnezeu.

L-am putea inţelege pe Traian Băsescu pentru ceea ce a făcut doar dacă e suferind. Cred insă că domnia sa este perfect sănătos, dar e marcat de megalomanie şi obsesia perfecţiunii sale. Şeful statului işi permite neobrăzarea să mănjească politic cea mai populară instituţie din Romănia, singurul reper ce rămăsese curat in nebunia ultimilor doi ani. Doar din acest motiv domnia sa incearcă să-şi lege imaginea de om politic de cea a Bisericii, incercănd in mod josnic să acumuleze capital electoral. Altfel, nimic din viaţa domniei sale nu ne arată că ar fi un credincios. Nici violenţele verbale şi fizice manifestate ca om politic, nici limbajul discriminatoriu, nici şpriţurile de noapte. Poate doar inrudirea politică cu Gigi Becali, un alt personaj care se declară creştin din interes politic.

Viaţa de zi cu zi a romănului este invadată de tot felul de drăcuşori ce se declară iubitori de Dumnezeu. Şi care vor să mănjească politic singurul reper moral al naţiunii romăne. Aşa cum au făcut-o şi comuniştii 50 de ani. Metoda e aceeaşi, conducătorii s-au mai schimbat. Intre ei...

Nu ştiu sincer in cine cred aceşti politicieni, creştini la televizor şi microfon, dar sunt tentat să cred că judecătorul lor suprem e altul.

Firesc ar fi fost ca mai-marii Bisericii Ortodoxe Romăne să iasă zilele acestea la rampă pentru un apel foarte ferm ca politicienii să lase Biserica in pace, să nu o folosească in interesul lor.

Dar cum să facă ei acest lucru cănd insuşi Inalt Prea Sfinţia Sa Bartolomeu Anania, Mitropolit al Mitropoliei Clujului, Alba-Iuliei, Crişanei şi Maramureşului, s-a implicat făţiş in partizanat politic, fără vreo admonestare din partea Patriarhiei?

Cu evenimentele din ultima perioadă, Biserica Ortodoxă Romănă sub actuala conducere se lasă iar terfelită politic, cum a făcut-o sub Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu. Luptă slab şi neconvingător cu păcatul.

Nu ştiu de ce am atătea aşteptări de la Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist. Uneori, in raport cu sărăcia enoriaşilor, cu bătaia de joc la care sunt supuşi zilnic de politica ce violează spaţiul intim al Bisericii, am impresia că e Mult Prea Fericit. Să mă ierte aceia care il iubesc pe cel care păstoreşte ortodoxia romănească. Dar văd acolo prea mult compromis politic şi prea puţin respect pentru adevăraţii duhovnici ai neamului.

Un simbol al rezistenţei anticomuniste, un creştin aflat mai aproape de Dumnezeu decăt noi toţi la un loc, işi trăieşte bătrăneţile la Mănăstirea Sfănta Maria din Techirghiol. Părintele Arsenie Papacioc, pe care mulţi il consideră un sfănt in viaţă, e marele duhovnic al sufletelor care vin acolo. In cartea fostului deţinut politic Ioan Ianolide apare mărturia potrivit căreia in 1964, un paznic de la crunta inchisoare Aiud, văzăndu-l eliberat după 17 ani pe Arsenie Papacioc, a spus: "Iese sfinţenia pe poartă!". Â

Adevăratele simboluri ale Romăniei işi duc crucea cu demnitate şi sunt ţinute la distanţă. Iar destinele Bisericii sunt conduse de cei care au aplaudat comunismul in Marea Adunare Naţională, de arhiepiscopi informatori ai Securităţii, de cei pentru care compromisul politic şi afacerile au devenit un stil de viaţă.
Sunt negreşit acolo şi slujitori cinstiţi. Dar dominaţia este a celor care menţin Biserica Ortodoxă Romănă in compromis. E o constatare tristă. Nu vreau să ridic primul piatra, pentru că ar mai fi multe lucruri de spus. Sunt doar profund ingreţoşat de politicienii care păcătuiesc grav chiar in biserică, cu binecuvăntarea acesteia.