In topul cresterii economice pe locuitor, in Uniunea Europeana, suntem cei din urma. Alaturi de bulgari. Mai exact, noi ocupam locul 26, intre cele 27 de tari ale Uniunii Europene, iar Bulgaria, locul 27. Cu mentiunea ca bulgarii si-au propus ca in doi-trei ani sa treaca inaintea noastra. Daca societatea romaneasca va intelege ca a sosit timpul sa incepem sa gandim altfel, mai ales sa intelegem importanta lucrului bine facut si sa fundamentam in sfarsit un lant de avantaje competitive, fiindca atatea cate avem nu ne ajung, nu numai ca visul bulgarilor se va narui, dar vom si urca. Altfel, vom lua in brate lanterna rosie.
Sa fie insa acesta momentul pentru a lua in discutie o astfel de problema? Sigur, vremurile sunt complicate. Avem in fata o intreaga luna august in care importante forte centrale si locale sunt angrenate in renumararea populatiei de peste 80 ani a Romaniei. Iar ceva mai incolo, in toamna, avem in fata inca o batalie electorala. Timpul insa n-are rabdare si nu ne iarta. In Europa, turbulentele se tin lant, iar tara noastra nu e ocolita. Asa ca nu mai putem intarzia procesul total de primenire economica.
In acelasi timp, nu ne va fi deloc usor sa iutim pasul. Dupa noua ani de avant economic sustinut, din 2000 pana in 2001, n-am reusit sa scapam de pozitia cu numarul 26. Ce ne-a tinut in loc? N-am devenit competitivi. Una dintre cauze fiind usurinta cu care am ignorat noi insine, la toate nivelurile societatii, potentialul de inaintare si ne-am lasat prinsi in iluzii si ademeniti de populism. Iar acum, in dezbateri publice – chiar si in multe dintre cercurile specialistilor – e prea putin analizat adevarul ca actuala criza ne impune, de aproape patru ani, o schimbare de model economic. Intai si intai fiindca banii disponibili pentru investitii, pentru remunerarea muncii, pentru imprumuturi bancare si pentru contributii sociale sunt mai putini. Va fi altfel in viitorul apropiat? Nu, fara indoiala. Nu se intrezareste nici o speranta de modificare a acestui tablou in cativa ani. Cand insa tabloul se va modifica, dupa ce criza va fi trecut, nimic din ce va urma nu va mai semana cu paradigma de dinainte de anul 2008.
Iata insa ca astazi, mai mult ca oricand, societatea romaneasca are nevoie de un nou suport pentru o solidaritate reala. Cum si l-ar putea asigura? Desigur, prin cateva reusite certe, care sa redestepte increderea si speranta in viitor. Daca vom reusi, in anul 2012, sa avem un al doilea an de crestere economica plus, fie si de 1 la suta, in combinatie cu o inflatie in coridorul de tintire, un astfel de rezultat se va reflecta si in nivelul de trai. Chiar incepand de anul viitor. Si speranta va reinvia. Ca sa ajungem insa la cresterea economica durabila, spre care tintim, va fi nevoie sa fie intensificate investitiile. Mai departe, investitiile depind si de intensificarea procesului de economisire. Importanta e si ajustarea fiscala, in masura in care reuseste sa sprijine recuperarea economica. Deasupra tuturor fiind insa competitivitatea.
Sintetizand, problema-problemelor este miscarea economiei romanesti pe linia unor performante sigure, a eficientei si productivitatii inalte. Proces anevoios si cu deosebire costisitor. Dar un proces pe deplin posibil inca din acest an. Ar fi cea dintai dintre reusitele care sa reaprinda speranta.