Tovarăşa, Băsescu ne bate!

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
La grupa mare, copilul Băsescu e tare neastâmpărat. Plângăciosul de Tăriceanu nici nu mai iese în curte, la joacă. Stă toa­tă ziua lipit de tovarăşa şi se smior­căie: Mă bate Basescu! Băsescu e răul răilor!

Da’ bine, mă Tăricene, îl ia cu binişorul tovarăşa, eşti ditamai lunganul, de ce nu dai şi tu? Atitudinea tovarăşei e cam ne­prin­cipială. Copiii trebuie educaţi să se aju­te între ei, să se iubească şi să se ajute, nu să se caftească. E vorba însă de o situa­ţi­e specială: toţi copiii îl reclamă numai pe Băsescu. Cum îi prinde Băsescu prin spatele cancelariei şi în fundul coridorului, cum îi ciufuleşte şi le dă picioa­re-n fund. Mic, mic, dar al naibii! Băsescu­le, îl ceartă tovarăşa, de ce baţi copiii? Nu ştii că nu-i frumos? Eu-u-u???, se miră lung şi cu privirea pe pereţi copilul Băsescu. Exact ca un om mare, care n-ar recunoaş­te o faptă urâtă nici să-l tai. Tovarăşa se ab­ţine să nu râdă. De fapt, Băsescu îi e sim­patic. De frica pişpirelului, copiii se adună în curte, ca nişte puişori rămaşi de izbelişte. Mama găină fierbe  cu bulbuci în oala de supă, iar puişorii chiţcăie şi se înghesuie speriaţi unul într-altul. Cei mai zburliţi, în loc să se ia la coicuri cu Bă­ses­cu, se pitesc la mijloc. Iar Băsescu, fiind­că-i şi bun de clonţ, atât aşteaptă, să-i facă de râs. Unde te-ai ascuns, Năstase? Şi ce dacă eşti ditamai cloncanul, nici nu ştii ce mic o să fii! Hai încoa’, Orbane, dacă ai vi­te­ză-n instalaţie! Marko Bela eşti un pâ­râ­cios. Vino la băiatu’, să te trag de urechi!

De unde o fi învăţat copilul Băsescu toate astea e un mister. Altfel, afară de faptul că nu scapă nimeni fără să-l ţină minte, e un băieţel la locul lui. Plimbă toată ziua nişte vaporaşe de hârtie în lighean şi îngână un cântecel învăţat dracu’ ştie de la cine. Poate din excursia pe care a făcut-o pe mare cu părinţii, poate de la mardeiaşii din liceul de informatică "Virgil Măgureanu": "Cin’ se ia cu mine bine/ Îi dau zile de la mie/ Cin’ se ia cu mine rău/ Vine Boc în locul său". Copilul Geoană, care-i o fire mai aparte, când îl aude pe Băsescu fredonând în legea lui, lângă ligheanul cu vaporaşe, acest cântec de oameni mari se pune şi el pe bocit. Ce-i, mă, prostuţule, îl mângâie tovarăşa, şi pe tine te-a mângâiat Bă­ses­cu? Adevărul e că şturlubatecul de Bă­sescu mai mult se face că-i bate pe copii. Se cam repede-n ei, dar de cârpit îi câr­peşte doar pe câţiva, mai ciufoşi, pe alde Antonescu, Patriciu şi Becali. Vadim, deşi e cel mai reclamagiu dintre toţi, urlă preventiv. Ar vrea el bătaie, dar nu-l ia ni­meni în seamă. Nici măcar ăia de la gru­pa mică. Când soseşte inspecţia de la mi­nister să constate vânătăile, nici un copil n-are vânătăi.

Băi, mucoşilor, le zice inspectorul copiilor Peneleascăi şi ai Udemereascăi, care-s cei mai îmbufnaţi, cum să vă bată ma­rinelul ăsta pe toţi?! Înseamnă că ori e mai deştept ca voi, ori şi mai rău, că v-aţi învăţat cu nuiaua, ca vă place, mă, ciudaţilor, s-o încasaţi. Vă lipseşte bătaia de la Băsescu. Iar tu, Băsescule, ia zi-i lui nenea inspectorul, de ce dai?
Cine, face mirat nevoie mare mititelul, eu-u-u-u???