Traian Basescu a zis: PD sA fie popular! Si popular se facu!

Un comentator ar compara atmosfera de la Conventia PD cu cea de la un Congres al PCR. Eroare! Atmosfera de la Conventia PD poate fi comparata doar cu cea de la Facerea Lumii.
Dumnezeu a zis: Sa fie lumina! Si lumina se facu!
Traian Basescu a zis: Partidul Democrat sa fie popular. Si PD popular se facu. Amin!

Fiind ea nespus de frumoasa, ca toate junele din inalta societate a basmului romanesc, fata Imparatului Rosu il trece pe Harap Alb prin tot felul de probe. Chiar daca printre acestea nu se numara cea a virilitatii, totusi, ele sunt nu numai olimpice, dar si nazdravane. Astfel, la un moment dat, Harap Alb si ai lui sunt pusi s-o pazeasca pe fata mai strasnic decat au pazit-o rapitorii pe Marie-Jeanne a noastra. Zurlia ii trage insa pe sfoara: "Pe aproape de miezul noptii, fata imparatului se preface intr-o pasarica si zboara nevazuta printre cinci straji". Gratie duetului Ochila -Pasarila, zburatoarea e prinsa tocmai dupa Luna, unde se dusese mai ceva ca o racheta Soiuz, si, cum lunganul voia sa-i suceasca gatul, se preface la loc in fata.
Astfel de lucruri se petrec in Povestea lui Harap Alb si, cum le sta bine unor intamplari din basme, dupa miezul noptii.

Conventia Extraordinara a PD s-a petrecut in plina zi. Si nu pe taramul faimoasei povesti a lui Creanga, ci la Sala Palatului Republicii, loc ales pentru reuniuni triumfatoare de toate partidele postdecembriste dupa ce-au ajuns la Putere. Si, totusi, transformarea Partidului Democrat din formatiune social-democrata, cu un destin de stanga de 13 ani, in formatiune populara, cu o platforma de dreapta, nu e cu nimic mai prejos, in materie de nazdravanii, decat transformarile de noapte ale stiurlubaticei fete a nu mai putin stiurlubaticului Imparat Ros.

Din primavara lui 1992, cand Petre Roman s-a desprins din FSN pentru a crea o formatiune de stanga autentica, debarasata de neocomunismul acuzat al FDSN, Partidul Democrat s-a facut cunoscut si a ajuns de doua ori la Putere ca formatiune social-democrata. Pentru prestatia sa de partid de stanga modern, Partidul Democrat a fost primit in Internationala Socialista in noiembrie 1999 si a devenit membru asociat al Partidului Socialistilor Europeni in martie 1999. La vremea respectiva, primirea in Internationala Socialista, in timp ce PDSR se smiorcaia pe la usi, a fost un prilej de maxim orgoliu pentru membrii si simpatizantii Partidului Democrat.

Acest partid de stanga, care n-a obosit a denunta FDSN, PDSR si PSD ca ramanand departe de idealurile stangii moderne, a devenit partid de dreapta, zis si popular. In sine, o astfel de transformare n-ar fi cine stie ce minune. Sunt situatii cand o formatiune isi schimba radical platforma politica. La un asemenea moment se ajunge insa printr-un proces indelung si contradictoriu, intemeiat pe constiinta unor transformari in realitate. Fie ca partidul respectiv se gaseste intr-o pierdere dramatica de electorat, urmare a unor mutatii in structura de fond a electoratului. Fie ca fuzioneaza cu un alt partid si realizeaza impreuna o sinteza definita de o noua platforma. Partidul Democrat nu s-a aflat in nici una din situatiile care sa-l oblige la o astfel de transformare radicala. Dupa alegerile din 2004, PD a crescut si n-a scazut in sondaje. De fuziunea cu un alt partid nici n-a fost vorba.

Un partid se poate transforma peste noapte doar intr-un singur caz: cum s-a intamplat, in decembrie 1989, cu PCR. Dupa o prabusire de regim. Ceea ce nu se poate spune despre momentul actual. Regimul Basescu nu numai ca nu da semne de clatinare, dar, mai mult, e tot mai puternic pe zi ce trece.

Sunt si cazuri cand un partid isi schimba spectaculos doctrina fara a fi fost fortat de realitate. Un nou presedinte, cu viziune istorica, sau un grup puternic din respectivul partid ajunge la concluzia ca o repozitionare pe esichierul politic ar fi benefica. In aceste cazuri insa, in partid se declanseaza o dezbatere, ba chiar si o confruntare: liderii isi spun parerea, la nivelul filialelor au loc consultari ale membrilor si simpatizantilor. La reuniunea finala, cea chemata sa decida transformarea, delegatii vin cu un mandat de la filiale, se confrunta puncte de vedere. Nu in putine cazuri, schimbarea se lasa si cu rupturi, personalitati sau grupuri, nemultumite de noua orientare, parasesc partidul, infiintand un alt partid sau iesind din politica.

Nimic din toate acestea nu s-a intamplat in cazul PD. Cu nici o luna in urma, Emil Boc, cel care a fost ales prezentand Motiunea populara, nici nu voia sa auda de o renuntare a PD la doctrina social-democrata. Daca reuseai sa-l deslusesti prin turuiala de mitraliera, Emil Boc lasa impresia unui martir al stangii, un soi de crestin din Imperiul Roman inainte de a fi dat la lei.
Nici alti lideri PD, cu exceptia lui Sorin Frunzaverde, nu pareau incantati de aceasta schimbare.
Cum de s-au transformat cu totii, in frunte fiind Emil Boc, in adepti cranceni ai schimbarii de doctrina?
Foarte simplu.
Joi, 19 mai 2005, la un taifas TV, Traian Basescu a declarat, raspunzand unei intrebari, ca de ar fi membru PD ar veni la Conventie cu o platforma de partid popular. Parerea prezidentiala a fost oarecum surprinzatoare. Cu putin timp in urma, tot intr-un interviu TV, Traian Basescu se opunea unei parasiri a social-democratiei.

Cum s-a schimbat presedintele e o chestiune tinand de abisurile sufletului omenesc. Poate a avut intr-o noapte un vis, scurt ca un coit intr-un bordel din Amsterdam, interpretat gresit de consiliera Elena Udrea. Poate a avut o dezamagire in amor, extrem de periculoasa la sefii de state din Est. Poate a pus pariu cu cineva la un pahar de whisky. Sigur e ca Traian Basescu si-a exprimat o parere, dand curs credintei sale anticonstitutionale ca un presedinte e si el om si, in consecinta, poate sa bata campii cu gratie in direct si la ora de varf.

Din acel moment, intreg Partidul Democrat, de la Emil Boc pana la celebrul maidanez Vasile, a fost de parere ca PD trebuie sa devina Partid Popular. Fruntasii formatiunii s-au transformat ca prin farmec din adepti ai Stangii in adepti ai Dreptei. Si-au tot tinut-o asa, cu teza necesarei transformari, fara a aduce un argument logic, un singur argument macar, pana la Conventia din 25 iunie. Paralizati de o mare, uriasa, spaima: ca nu cumva Traian Basescu sa-si schimbe parerea. Au stat asa pana in ultimul moment, cand de la Cotroceni a parvenit Inaltul Mesaj. Si vazand ca-n Mesaj nu-i vorba de o razgandire, toti cei 4.000 de delegati au rasuflat usurati.

Si au aplaudat din rasputeri motiunea prin care presedintele interimar al unui partid de stanga a cerut sa fie ales presedinte al unui partid de dreapta.
Dezbatere democratica? Schimb de opinii? Nici vorba.

Un comentator ar compara atmosfera de la Conventia PD cu cea de la un Congres al PCR. Eroare! Atmosfera de la Conventia PD poate fi comparata doar cu cea de la Facerea Lumii.
Dumnezeu a zis: Sa fie lumina! Si lumina se facu!
Traian Basescu a zis: Partidul Democrat sa fie popular. Si PD popular se facu. Amin!