În confruntarea cu Crin Antonescu, Traian Băsescu a părut obosit, crispat, nervos şi nesigur. O umbră palidă a candidatului care în 2004 reuşea să puncteze infailibil în orice duel electoral. Sâmbătă, marele jucător al politicii româneşti a fost dominat copios de un concurent cotat cu şansa a treia în cursa prezidenţială.
Până acum, Traian Băsescu s-a străduit să acrediteze ideea că nu merită să-şi piardă timpul cu nişte "pigmei" care se iluzionează că l-ar putea priva de un al doilea mandat în fruntea statului. Că e sub demnitatea lui să discute de la egal la egal cu alde Geoană sau Antonescu. El se luptă cu criza, cu mogulii şi cu Parlamentul! Şi, din când în când, cu Ion Iliescu. Sâmbătă, la Cluj, acest mit a fost spulberat. A devenit limpede că Traian Băsescu evită confruntările electorale nu fiindcă e prea tare, ci prea vulnerabil.
Pe vremuri, condiţiile de adversitate păreau să-l potenţeze. Era campionul dialogului direct, al replicii prompte. Acum preferă să monologheze protejat de zidul militanţilor portocalii, atacându-şi adversarii de la distanţă.
Şi-a pierdut preşedintele spontaneitatea, aplombul, instinctul politic? Nu neapărat. S-au înmulţit însă temele tabu, subiectele primejdioase, întrebările la care nu poate răspunde. Traian Băsescu încearcă să le minimalizeze, aşa cum îşi minimalizează şi contracandidaţii. Omar Hayssam? "Nu e pe agenda electorală" - au decretat comunicatorii de la Cotroceni. Apartamentul de un milion de euro al Ioanei Băsescu? Neimportant! Afacerile bizare ale întreprinzătorului frate Mircea? Se vor lămuri la o dată neprecizată, ţara are alte priorităţi...
Poate criza economică? Ba a trecut, ba riscăm să nu avem bani de salarii şi pensii dacă "majoritatea toxică" din Parlament nu înţelege să-i dea preşedintelui Guvernul pe care şi-l doreşte. Un Guvern din care nu poate lipsi echipa de aur Videanu-Pogea-Berceanu, încununată de răsunătoare "succesuri" pe frontul anticriză.
După 11 luni în care a condus de facto Executivul, Traian Băsescu nu prea are cu ce se lăuda la capitolul strategii economice. Aşa că s-a văzut obligat să-şi axeze campania pe alte teme. A scos de la naftalină lupta cu sistemul ticăloşit. Acum însă, hitul electoral din 2004 sună complet fals. În marea lor majoritate, "grupurile de interese" care gravitau cândva în jurul lui Adrian Năstase s-au mutat cu arme şi bagaje în tabăra preşedintelui. Cei mai compromişi dintre "baronii locali" ai PSD s-au convertit între timp la doctrina populară şi au devenit susţinători înfocaţi ai noului Tătuc de la Cotroceni.
Practica racolării aleşilor altor partide - pe care Traian Băsescu o înfiera cu justificată indignare când era în opoziţie - a fost adusă la rangul de politică oficială a partidului prezidenţial. Aceeaşi spectaculoasă schimbare de perspectivă s-a petrecut şi în ceea ce priveşte depolitizarea funcţionarilor publici. Cât despre mult-lăudata "reformă a statului", ea pare tot mai mult o restaurare a "partidului-stat". Nu e de mirare că sâmbătă prestaţia preşedintelui a amintit mai degrabă de stângăcia încordată a lui Adrian Năstase din 2004 decât de vechea sa charismă.