Traian Basescu, intre presa si servicii secrete

13 aprilie 2005. Palatul Cotroceni. Aratandu-se presei romane cu prilejul votului din Parlamentul European, Traian Basescu gaseste prilejul de a fi binevoitor cu penitele insetate de vesti ale gazetarilor. Se ofera sa raspunda mai mult decat amabil intrebarilor despre soarta jurnalistilor rapiti in Irak.

Nu e un exercitiu prea dificil. N-are nevoie sa-si masoare cuvintele, care la domnia sa o iau deseori inaintea inteligentei. Despre criza ostaticilor a vorbit pe larg, cu o seara inainte, la un obscur post de radio, proprietate a unui amic politic. Acum nu-i ramane decat sa repete, cu infloriturile de rigoare, cele spuse reporterului de la MixFM.

La finele interventiei, presedintele simte nevoia sa se pronunte asupra felului in care presa a tratat criza ostaticilor. E o aventura riscanta pe terenul unei stiinte de ultima ora, alintata de specialisti cu numele de Medialogie. Zice Traian Basescu, in stilu-i specific, unind zambetul parsiv cu apasarea pe cuvinte:

"As putea spune ca, dupa momentul revolutiei, specialistii din Servicii apreciaza ca nivelul de intoxicare la care a ajuns presa romana cu ocazia rapirii este cel mai ridicat. A mai fost o intoxicare la acest nivel cu ocazia Revolutiei din decembrie 1989. Acum ati reusit performanta sa aduceti pe locul doi tratarea problemei ostaticilor si va pot asigura pentru ca s-a facut destul rau, deoarece cei care-i tin captivi nu au crezut ca nu sunteti alimentati de Administratie".

Prin aceste afirmatii, marcate de o anume ingalare logica, de tip Farfuridi, (pentru ca s-a facut... deoarece!), presedintele Romaniei lanseaza un atac extrem de dur la adresa presei. Extrem de dur si extrem de primejdios, deoarece pune la indoiala conditia profesionala a presei romane. Si alti politicieni postdecembristi si-au facut un crez din a mustrului presa. Au facut-o insa din unghiul de vedere al conditiei politice. Cele mai multe reprosuri de la Ion Iliescu au vizat partizanul presei. Actualul presedinte ii face pe jurnalisti niste ageamii in materie de verificare a zvonurilor, niste taraie-brau ai profesiei, usor de intoxicat si de manipulat. Mai grav, aceasta invocata slabiciune profesionala e denuntata ca responsabila de suferintele celor trei colegi. Daca, Doamne fereste! criza se soldeaza cu o tragedie, vinovatul a fost gasit de pe acum: Presa romana!

Cum a ajuns Traian Basescu la aceasta concluzie pe cat de drastica, pe atat de nedreapta? Citind el insusi ziarele? Luand in seama monitorizarea presei, pusa la dispozitie zilnic de Adriana Saftoiu? Nici vorba. Asa cum el insusi recunoaste, fulminantul rechizitoriu la adresa presei, incalificabilul denunt penal in fata opiniei publice se intemeiaza pe aprecierea specialistilor din Serviciile Secrete. A specialistilor in presa, evident.

Asadar, in raporturile sale cu presa, presedintele ales in chip democratic se bazeaza pe ceea ce-i spun specialistii din Servicii. E limpede ca Traian Basescu opereaza aici, in acest pasaj, cu o deosebire de esenta: intre Serviciile Secrete, in care are o incredere nemarginita, pe care le apreciaza drept profesioniste la modul absolut, ba chiar si patrioate, si presa romana libera si independenta, in care nu crede, pe care o denunta in fata natiunii ca lipsita de profesionalismul elementar, ingenua ca o fetiscana care n-a fost inca violata.

Nu e o noutate. Interventia de la Cotroceni, dar si cea de la MixFM sunt marcate de obsesia de a convinge opinia publica de prapastia care separa presa de Serviciile Secrete. Serviciile Secrete sunt elogiate pentru actiunea lor extrem de eficienta din punct de vedere profesional. Ziarele, televiziunile sunt mustruluite pentru diletantismul lor primejdios.

In materie de informatii, presa si Serviciile Secrete se afla in concurenta. Intervenind in aceasta disputa, Traian Basescu ii avertizeaza pe romani sa n-aiba incredere in informatiile oferite de presa. Sunt niste gogomanii! Singurele informatii serioase sunt cele oferite de Servicii!

Nu e o noutate nici in raport cu activitatea lui Traian Basescu de dupa cucerirea Puterii. De la primul interviu acordat presei romane paana la discursul tinut la SRI, Traian Basescu n-a obosit a se infatisa drept conducator pe care Serviciile Secrete il tin la curent cu tot ce misca in tara asta. De fiecare data, domnia sa a facut un elogiu mai mult sau mai putin direct probitatii profesionale si morale a Serviciilor. SRI, SIE nu stau prea bine la capitolul relatie publica. Insistand pe folosirea informatiilor primite de la Servicii, declarand ca gratie acestora s-a reusit blocarea infiltrarii in randul secretarilor de stat a unor oameni ai Mafiei, denuntand Politicul, pentru ca n-a tinut cont de rapoartele SRI in chestiunea Omar Hayssam, Traian Basescu se manifesta drept un destoinic angajat la Departamentul PR al SRI si SIE.

In anii de Opozitie si in zilele campaniei electorale, Traian Basescu a invocat, in denuntarea coruptiei PSD, dezvaluirile din presa. Dupa cucerirea Puterii, presa n-a mai fost invocata nici la nivelul unui rand. I-a luat locul Serviciile Secrete. Mai mult, in paralel cu vasta operatiune de idilizare a vietii si activitatii Serviciilor, Traian Basescu desfasoara o operatiune de aceleasi proportii de diabolizare a presei, de punere la indoiala a probitatii morale si profesionale a acesteia. La finele lui februarie 2005, presedintele declara postului de Radio Europa libera:

"O parte a media este controlata de anumite grupuri de interese care reprezinta, prin forta lor mediatica, stalpi de sustinere a coruptiei si de descurajare a luptei impotriva coruptiei."

De 15 ani, de cand trudesc in presa independenta, n-am intalnit la nici un politician un asemenea efort de a folosi interventiile publice oficiale pentru a discredita presa: sustinatoare a coruptiei, natanga din punct de vedere profesional.

E o intamplare? Nici vorba. E un fapt semnificativ pentru intreaga personalitate a presedintelui Traian Basescu. In diferenta de abordare a celor doua institutii concurente se regasesc cateva posibile note nelinistitoare ale programului sau politic.

Astfel:
a.) Serviciile Secrete sunt nu numai in Romania, dar si peste tot in lume suspectate de incurajarea tendintelor dictatoriale. Apartinand structurilor de forta, Serviciile Secrete dau de regula politicienilor informatii menite a le consolida puterea. Astfel, in timp ce presa ii ofera presedintelui informatii deschise, accesibile tuturor cetatenilor, Serviciile ii pun la dispozitie informatii inchise, accesibile doar lui, lesne a fi folosite pentru lichidarea adversarilor politici, pentru intarirea puterii peste marginile Constitutiei. Tocmai de aceea, in toata lumea civilizata, Serviciile sunt supuse controlului parlamentar. Prin Lege, si la noi SRI e supus Parlamentului. De la venirea noii Puteri, SRI nu se mai supune acestui control. Institutia condusa de Radu Timofte lucreaza doar cu presedintele, da seama doar acestuia, care a luat-o sub inalta sa protectie. Presa a fost si este cel mai mare adversar al Serviciilor Secrete, afirmandu-se, alaturi de Parlament, ca principala institutie in stare sa bareze tendintele Serviciilor de a incalca regulile jocului democratic.

Nu cumva, optiunea pentru Servicii in defavoarea Presei tradeaza tendintele autocrate ale lui Traian Basescu?
b.) In istoria postdecembrista, Serviciile Secrete, SRI indeosebi, au jucat un rol mai mult decat dubios in schimbarile de Putere. In 1996, Ion Iliescu si PDSR au fost vanduti de SRI-ul lui Virgil Magureanu. In 2000, Emil Constantinescu si CDR au fost tradati de SRI-ul lui Costin Georgescu. Au fost tradati Adrian Nastase si PSD in 2004 de SRI-ul lui Radu Timofte? Posibil, daca ne gandim la cinismul Serviciilor Secrete, la graba lor de a trece de partea viitorului invingator, beneficiind de avantajul ca stiu din vreme cine va fi. Sigur e insa ca, dupa victoria lui Traian Basescu, sefii SRI si SIE s-au prezentat la Cotroceni, punandu-se la dispozitia Noului Stapan, gata sa-i ofere toate dosarele Fostilor Stapani, Serviciile avand proprietatea de a strange informatii compromitatoare despre toata lumea.

O asemenea slugarnicie il va fi flatat pe Traian Basescu. In acest timp, presa, prin cateva ziare si prin cativa lideri de opinie, s-a aratat mai putin dispusa sa pupe papucul noului Sultan. E o realitate care-l va fi suparat rau, rau de tot pe Traian Basescu, brav politician roman si, deci, sensibil la flaterii.

Nu cumva optiunea pentru Servicii in defavoarea presei tradeaza placerea de a se vedea lingusit, confirmat in ceea ce face, si iritarea de a se vedea criticat, infirmat in actele sale?

Daca ar fi sa-l credem, Traian Basescu s-a aruncat cu totul si cu totul in bratele Serviciilor Secrete. Serviciile Secrete ii intretin satisfactia orgolioasa de a fi "cel mai bine informat om din tara". Serviciile Secrete ii intretin iluzia ca se poate baza pe loialitatea lor exemplara. In ele are o incredere oarba, bolnavicioasa chiar.

Ar trebui totusi sa-i amintim domnului presedinte ca doi dintre inaintasii sai - Maresalul Antonescu si Nicolae Ceausescu - au sfarsit in fata plutonului de executie tocmai pentru ca au avut o incredere oarba in Serviciile Secrete.

NB. Traian Basescu a plecat in rechizitoriul la adresa presei de la realitatea incontestabila a intoxicarii in cazul crizei ostaticilor. Si daca intoxicarea e opera Serviciilor Secrete, a acelor "specialisti din Servicii" invocati de Traian Basescu? Nu de alta, dar e lucru stiut azi ca intoxicarea din decembrie 1989 a fost opera Serviciilor Secrete, trecute la iuteala de partea noilor Stapani.