Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În Luxemburg, miniștrii economiei și ai finanțelor din cele 27 de țări ale UE și-au bătut capul două zile, luni și marți, pentru a găsi o cale de ieșire din criza prețurilor la energie. Pachetul de propuneri menit să „liniștească” piața este așteptat de șefii de stat și de guvern care se reunesc în 21 octombrie în Consiliul European. Acțiunea este însă dinamitată de prețurile care cresc vertiginos și nu se lasă strunite de administratorii politici. Chiar la începutul săptămânii, aranjamentele gândite de mințile luminate din Eurogrup și Ecofin să facă o schemă de cost al energiei care să nu mai lege prețul electricității atât de strâns de prețul gazul natural sunt deja depășite de realitatea pieței. Resursele energetice au devenit un „petic al lui Arvinte”. Atenția este pe prețul exploziv al gazului, făcut răspunzător pentru creșterea generală a facturilor la energie și problema se mută brusc pe cărbune. La burse, cărbunele a ajuns la 220 de dolari tona, depășind toate recordurile istorice, făcând să redevină reală denumirea lui de „aur negru”. În acest fel „dușmanul” planetei verzi, responsabil pentru efectul de seră și perturbările climatice, reintră în top ca o resursă energetică rentabilă, în pofida angrenajului de taxare programat să-l scoată din grila de eficiență. Importurile mari făcute de China și India au condus la o creștere de 4 ori a prețului la cărbune, care în 2020 „decăzuse” la 50 de dolari/tona. Iarna prelungită și vara toridă au sporit cererea de energie, astfel încât cărbunele a revenit în piață. Pentru că în China au fost închise peste o sută de mine, fie din cauza inundațiilor catastrofale, fie urmare a înăspririi condițiilor de securitate a muncii după valul de accidente, necesarul de aprovizionare este echilibrat cu importuri masive. India, care asigură 70 la sută din electricitate în centralele pe cărbune, are stocuri doar pentru 4 zile, fiind în pericol de lockdown. De altfel, Asia este destinația pentru 80 la sută din importurile mondiale de cărbune și este aproape imposibilă o restructurare rapidă a consumului spre surse mai curate, agreate de ambițiile afișate de liderii mondiali. Situația pieței energiei din Europa, și ea volatilă, nu poate fi scoasă din contextul mondial. Planurile de eliminare a cărbunelui prin închiderea minelor au efecte directe pentru echilibrarea sistemelor energetice. Cazul României este elocvent: reducerea programată a producției de cărbune din Valea Jiului, prin „strangularea” subvențiilor la huilă, a atras și scoaterea din funcțiune a centralei electrice de la Mintia. Pierderea de capacitate de 1300 MW nu este compensată cu investiții în alte centrale, așa încât se recurge frecvent la energie din import pentru a menține sistemul energetic național în echilibru. Declarațiile politice liniștitoare privind atingerea „independenței energetice” ca nou obiectiv strategic sunt demagogice, după ce ai renunțat deliberat la independența economică în general și, recent, la cea din domeniul energiei. Prețurile la energie vor fi mari în continuare și ne aflăm cu tranziția energetică în zicala „rău cu rău, dar mai rău fără rău”.
Citește pe Antena3.ro
