Trianonul, contestat de Ungaria, cu premierul României de față

Ungaria continuă acțiunile prin care contestă Tratatul de la Trianon, stimulate și de lipsa de reacție a autorităților în funcție la București. Declarațiile provocatoare, anacronice, cu pronunțat caracter revizionist sunt lansate de liderii maghiari, care folosesc orice tribună cu expunere internațională pentru a victimiza Ungaria, aflată de un secol sub „agresiunea marilor puteri și a traumei Trianonului”. Cel mai recent episod din „serial” a fost interpretat de președintele Ungariei, Janos Ader, pe scena „Platformei Crimeea”. La evenimentul de la Kiev, care marca 30 de ani de la declararea independenței Ucrainei, a fost prezentă și o importantă delegație a României, condusă de premierul Vasile Cîțu. Prim-ministrul României alături de ministrul de Externe au audiat discursul lui Ader care sublinia că „maghiarii au experiența istorică a puterilor străine care au redesenat în mod arbitrar granițele unui stat aflat într-o situație dificilă la un moment dat”. Apoi, eludând și falsificând realitatea istorică, trecând prin amnezie secolele în care maghiarii au împilat și au asuprit milioane de români, sârbi, croați, sași, slovaci, secui, ucraineni, Ader are tupeul de a se împăuna prin autosugestie că „noi, maghiarii, suntem adesea numiți națiunea libertății”. De pe acest soclu fals el lansează pe platforma rănii proaspete a Ucrainei o aiuritoare similitudine cu situația actuală a Crimeei, forțând datele și conjuncturile când evocă faptul că după Primul Război Mondial „ne-au fost luate două treimi din teritoriul și populația țării”. El plasează în discurs „aria” nostalgică după teritoriile revenite prin Tratatul de la Trianon la matca lor firească, în granițele statelor națiuni, actul de voință internațională fiind contestat pentru că „maghiarii nu au uitat nici după un secol că au ajuns, atunci, să fie minoritari”.

Discursul revizionist în ton și substanță, cu trimiteri clare spre contestarea Tratatului de la Trianon, care vizează direct unitatea teritorială a României, a fost ascultat de reprezentanții de la cel mai înalt nivel ai statului român, prezenți la Kiev. A urmat vreo reacție a lor la discursul provocator al președintelui Ungariei? O muțenie adâncă și periculoasă l-a cuprins pe Cîțu, dar nici Administrația Prezidențială nu a găsit nimerit să emită o poziție față de ideile revizioniste emise de Ader de la o tribună cu largă audiență internațională. Mai trebuie să așteptăm?