Trupa lu Costică Vîlcea, a 19-a echipă a campionatului

Ultima etapă a campionatului confirmă opinia celor care pun în relaţie directă creşterea investiţiei din fotbal cu saltul valoric în evoluţia echipelor. Este adevărat că numai după cinci etape prinde contur sentinţa retrogradării pentru doi-trei rătăciţi ai primei divizii. Dar condamnarea lor prematură nu mai influenţează competiţia aşa cum se întîmpla în trecutul nu prea îndepărtat.

Ultima etapă a campionatului confirmă opinia celor care pun în relaţie directă creşterea investiţiei din fotbal cu saltul valoric în evoluţia echipelor. Este adevărat că numai după cinci etape prinde contur sentinţa retrogradării pentru doi-trei rătăciţi ai primei divizii. Dar condamnarea lor prematură nu mai influenţează competiţia aşa cum se întîmpla în trecutul nu prea îndepărtat. Atunci, cînd evitarea retrogradării era principalul obiectiv al majorităţii competitorilor, scăparea de griji făcea din echipele de mijlocul clasamentului negustori veroşi ai punctelor mincinoase. La taraba blaturilor licitau favoruri atît echipele de podium cît şi cele aflate pe muchia de cuţit a retrogradării. Acum, fiecare punct are preţul său consistent şi legal plătit. Fiecare poziţie a clasamentului poate crea avantaje materiale de multe ori superioare preţului la care erau negociate blaturile. Peste jumătate din echipele primei ligi vizează locurile care dau drept de participare în cupele europene, cupe aducătoare de profit. În plus, chiar şi echipele situate sub linia de admitere în Europa primesc bani, mulţi bani, din vînzarea drepturilor de televizare a meciurilor.

Investiţiile directe de la echipe, avantajele participării în cupele europene şi banii din drepturile de televizare par argumente capabile să deparaziteze competiţia. Nu sîntem însă nebuni să credem că vremea cîrdăşiilor a apus definitiv. Sînt alteraţi pentru care blaturile reprezintă esenţă a existenţei. Ei rămîn periculoşi în continuare. Şi dacă parteneriatele cooperatiste sînt tot mai greu de pus la cale în bună înţelegere cu adversarii din campionat, alteraţii aruncă lasoul prin ogrăzile anexe fotbalului.

Arbitrajele reprezintă zona cea mai vulnerabilă din acest punct de vedere. Zona cea mai puţin protejată. Stricăciunile pe care fluieraşii le-au produs în acest început de campionat sînt revoltătoare. Trupa lui Costică Vîlcea pare cea de-a 19-a echipă înscrisă în campionat. Echipă care nu are grija retrogradării, nu luptă pentru locurile din cupele europene şi nici nu primeşte parte din drepturile de televizare. Echipă care nu păgubeşte în nici un fel din negustoria cu favoruri. Dimpotrivă, are de cîştigat. Vom înţelege mai bine aşadar de ce a insistat febril Dumitru Dragomir ca fluieraşii să iasă de sub controlul delegărilor efectuate de Ionuţ Lupescu. Arbitrii nu sînt nici mai buni şi nici mai proşti decît în campionatul trecut. Dar acum pot face plecăciuni obediente în faţa unor persoane influente fără teama că vor plăti prin nedelegare la alte meciuri. Ba, dimpotrivă, pot sta deoparte tocmai atunci cînd au obrăznicia de a fi slugi ale regulamentului şi nu ale unor şefi lacomi.

Pentru a potoli scandalurile urîte din fotbal, Mircea Sandu i-a întins o mînă preşedintelui ligii. Tot Mircea Sandu şi federaţia trebuie să intervină ferm pentru ca cea de-a 19-a echipă a campionatului să nu altereze o competiţie mai promiţătoare ca niciodată.