Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ştiinţa a demonstrat deja că noi suntem precum valul care compune un ocean: existenţa noastră influenţează oceanul, iar oceanul ne influenţează pe noi. ADN-ul uman – cum a arătat experimental un fizician rus încă din anii 1990 – transmite informaţii în mediul înconjurător la orice distanţă. Noi înşine, prin gândurile, prin sentimentimentele, prim emoţiile noastre generăm schimbări în ADN, iar prin ADN schimbăm conformaţia mediului exterior. Aceste descoperiri deosebit de importante ar trebui să ne fie prezentate continuu, să ne fie spuse prin mijloacele de difuzare în masă pentru a ne responsabiliza în legătură cu puterile ce ne stau la îndemână, dar nu suntem conştienţi de ele. Asta face să credem că gândurile noastre sunt secrete, că sentimentele noastre nu sunt auzite, că există ceva fizic care ne determină vieţile, când noi înşine suntem energie într-o mare de energie, iar calitatea acestei energii intră în responsabilitatea noastră.
Putem fi lumină pentru lume sau putem fi întuneric. Putem fi surse de intoxicaţie emoţională sau sursă de iubire şi de vindecare. Sentimentele noastre sunt transmise în mediul înconjurător prin cîmpul electromagnetic al inimii, gândurile noastre sunt transmise prin câmpul electromagnetic al creierului, iar ceea ce suntem în interiorul nostru, convingerile noastre adânci devin informaţie care se stochează în ADN şi care luminează sau distorsionează existenţa în jurul nostru. Mulţi oameni nu sunt atraşi să cunoască aceste informaţii pentru că ei continuă să creadă în vechile paragdigme ale existenţei, care-i scutesc de responsabilitatea de a se cunoaşte pe sine şi a a-şi asuma circumstanţele vieţii. E o inconştienţă în noi, pe care avem s-o acceptăm mai întâi pentru ca într-o bună zi să ne aducem pe noi înşine la conştienţă şi să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce avem şi ni se întâmplă. Criza lumii actuale, criza morală, criza de identitate, criza ideologică, criza financiară şi de orice altă natură ar fi ea, nu e altceva decât o criză cauzată de neînţelegerea noastră cu privire la puterea iubirii de a schimba lumea. Agresivitatea noastră interioară, mentală şi emoţională, atrage în mediul de viaţă oameni agresivi. Răul creşte la sânul lui mai mult rău, suferinţa aduce şi mai multă suferinţă. Isus a ilustrat această lege a rezonanţei aşa: ”celui ce are i se va mai da, iar celui ce nu are i se ia şi ce are”. De aceea , ieşirea din orice fel de criză e întotdeauna un drum către iubire.
Dacă ne este rău azi, să păşim spre puterea inimii şi a minţii noastre, către acel loc ascuns în noi înşine, în care se găseşte puterea de a schimba lumea şi circumstanţele grele de viaţă. Când avem trăiri negative, să facem tot ce ne stă în putere pentru a le schimba, căci ele sunt răul autentic, răul care ne îngenunchează. Starea noastră interioară e cheia către orice schimbare. Să căutăm binele în noi înşine înseamnă să ne gândim la bine, să gândim bine pentru oamenii din jur, să simţim dragoste pentru ei, să gâdim bine pentru noi înşine şi să avem trăiri frumoase. Pentru a ajunge până aici e nevoie să lucrăm sistematic cu noi înşine, să fim conştienţi şi să ne asumăm tabloul lumii de azi, care nu-i altceva decât imaginea lumii interioare pe care o hrănim inconştient. Iubirea şi conştienţa reală sunt unul şi acelaşi lucru: fără iubire nu suntem conştienţi, să reţinem această idee! Fără iubire e întuneric în gândurile, în sentimentele şi faptele noastre, iar lumea ne arată apoi ca o oglindă propria imagine. Să ieşim din criză, iubind, crescând în noi înşine energia de viaţă, bucuria, frumuseţea, sporind credinţa şi străduidu-ne permanent să fim buni noi înşine, nu să aşteptăm iubirea şi bunătatea din lume, căci aşteptarea aceasta e chiar problema lumii de azi!
Citește pe Antena3.ro
