Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Adrian Mititelu e nervos cu nervii. Tună şi fulgeră împotriva comisiilor LPF, îl atacă la ghişefturi pe Dumitru Dragomir şi promite o aprigă descălecare a legii printre penalii fără scrupule din fotbal. Scena revoltei în care evoluează Adrian Mititelu nu consumă talent actoricesc. Omul sparge audienţa cu cea mai a dracului sinceritate posibilă, o sinceritate primară, o sinceritate nerafinată la mişto. Judecând din acest punct de vedere lucrurile, consider că patronul Universităţii Craiova are tot dreptul să fie furios. Reacţia dimpotrivă apare abia atunci când pacientul nostru îşi motivează pornirea. Fiindcă Adrian Mititelu minte când spune că doar decizia comisiilor care i-au declarat liberi de contract pe Bărboianu şi pe Găman l-ar fi pus pe jar. Stârnirea lui Mititelu are cu totul altă motivaţie. Mai exact, zbuciumatul oltean reacţionează la o anumită diferenţă de comportament a ligiştilor faţă de problemele cu care el s-a confruntat în decursul timpului.
Statutele şi regulamentele fotbalului nu i-au fost întotdeauna comode lui Adrian Mititelu. Omul nostru a mai fost pus în situaţia de a apela la descurcăleală pentru a supravieţui în aparentă corectitudine. Şi nu se poate spune că pasele pe sub masă n-au funcţionat. Ba au mers ca unse câtă vreme Mititelu a avut parteneri de joc antrenaţi de miză. Ştiu că la un moment dat Universitatea se afla în pericolul de a nu obţine licenţa de joc din cauza unor mari datorii. Pisicile negre zburau la joasă înălţime pe la Craiova. Dar cum prietenul la interes se cunoaşte, Mititelu a apelat la Dumitru Dragomir. Şi acesta a ieşit la înaintare cu propaganda unei tradiţii care nu poate fi înmormântată de nişte capricii, oricât ar fi fost ele de regulamentare. Ce să mai vorbim? Erou de Dudău a fost Dragomir în cazul respectiv. Atunci şi în alte asemenea împrejurări Mititelu s-a spurcat la mica învoială. S-a obişnuit cu ea, i-a devenit o a doua natură. Iar acum, când s-a modificat schimbarea din motive mai greu de explicat, când nu mai merge cum mergea, omul bagă iritare până spre denunţul penal. Păi, cum adică? Dacă leftereala nu-l mai recomandă ca bun cumpărător de favoruri, măcar să fie recunoscut ca periculos.
Conflictele în care Adrian Mititelu a îngropat Universitatea Craiova sunt complexe. Nu avem informaţii care să ne permită formularea unor verdicte punctuale. Ieşirile publice ale împricinaţilor ne-au convins însă că nu s-a lucrat curat. Ne-au convins că Adrian Mititelu etalează disperarea vinovatului hăituit de lumina zilei. Documentele despre care el pretinde că sunt doar nişte făcături îi poartă semnătura. Iar această semnătură pusă pe nişte acte care într-adevăr n-ar fi valabile poate crea suspiciunea escrocheriei premeditate. Iar concluzia este una singură. Adrian Mititelu joacă extrem de periculos pentru soarta Universităţii Craiova.
Meciul Universităţii Craiova în instanţele fotbalului creează valuri. Intervenţiile din afara scenei, oricât de abil ar fi ele formulate, devoalează apartenenţa marginalilor la taberele de interese pe care le reprezintă. Şi, mai presus decât formarea echipelor de combatanţi, realizăm că doar întâmplător mai există mici teritorii ale fotbalului care nu sunt contaminate de cancerul aranjamentelor murdare. Iar de scandal, oricât ar fi el de greţos, atârnă şi o oarecare speranţă. Anume aceea că nu se va potoli în umbra aranjamentelor de culise. Că va continua până când vor fi afişate în piaţa publică şi alte mizerii. Turbarea lui Adrian Mititelu poate ajuta fotbalul dacă ea se va manifestata prin crize de sinceritate.
