Turcu la popă, Boc pe şantier

Cea mai tare chestie e revelaţia jumătăţii lui Borcea, sponsorul Turcu, la aflarea veştii că popa la care se spovedeau dinamoviştii era homo. Şi la fel de tare mi se pare şi evoluţia premierului Boc pe coclaurile şantierelor.

Cât despre Ridzi, doar două vorbe la început, şi gata. Şi-a făcut treaba, a fost mirosită, gata, trebuia retrasă la bază. Marketing politic deştept. Prelungirea scandalului o face inutilă în caz de necesităţi similare, cum ar fi prezidenţialele. Dar e posibil ca până la sfârşitul editorialului să se întâmple minunea. Până una alta, a demisionat Belu. S-o fi săturat.

Mai întâi însă despre Turcu şi Dinamo. E spumos. Diaconescu, în direct, a dat în gât un popă de la Căldăruşani că făcea sex cu angajaţii mănăstirii. Era popa care se ţinea cu dinamoviştii întru duhovnicire de vreo doi ani încoace. Şi mai ţinea şi crucea la piept în filmul de la OTV. Cu acest prilej, preacredincioşii au aflat prin ce pericol treceau. Credincioasele, nu. Cu ochii pe rating, lui Diaconescu i se ondulase părul de emoţie, îl apucase pe Dumnezeu de picior, dacă nici acum nu crapă Lazarus de invidie...

Dar unde dai şi unde crapă. Scenele sexi cu popa dinamovist a lovit greu sufletul tandemului Borcea-Turcu. Bonetti nu pricepea cum a pierdut Dinamo titlul cu atâtea talente pe metrul pătrat de gazon. Răspunsul l-a şocat Turcu pe când o flendurea cu telecomanda, aşteptând să-l sune Becali de pe plajă, de la Monte Carlo, unde s-a dus mai mult pentru copii. Acum nici Becali nu mai vorbeşte cu ei. S-au spurcat. S-au băgat sub poala popii cu merţane, cu istoria demnă a clubului cu tot.

Adevărul e crud. Popa, la care se mărturiseau cu credinţă el, Borcea şi câinii, ca să le ţină ţeapănă speranţa pentru Euroleague, se tăvăleşte cu băieţii. Şi, cinstit vorbind, ce plăcere mai mare pentru un pidosnic viguros şi plin de credinţă decât o echipă de fotbal viguroasă şi talentată, cum remarcase şi Bonetti. Turcu îşi explică abia azi de ce se alesese praful de atâtea obiective. Zice plin de silă: "Nenorocitul se ruga strâmb şi murdar la Dumnezeu, de asta am fost noi blestemaţi".

Logica turciană ţine şi nu ţine. Dinamo a fost la un pas de câştigarea campionatului. Dacă îl câştiga, popa era bun? Sau îl câştiga tocmai pentru că popa era popo?

"E incredibil ca un asemenea nenorocit să fie popă." Dacă apuca să-l citească pe Damian Stănoiu, Turcu nu se mai mira atât. Până la urmă, ce a provocat scârba lui Turcu? Că Biserica s-a pricopsit cu încă un homo sau că Dinamo n-a luat campionatul?

Jumătatea lui Borcea (nu în sensul care i-ar conveni popii) e sincer în revolta sa: e momentul ca instituţiile statului să intervină să cureţe Biserica de asemenea uscături, ca să luăm şi noi campionatul.

"Oare ce-i trecea prin minte când ne rugam." Mai întâi că popa nu era deloc uscătură, dimpotrivă, rotunjor, bine hrănit. Doi. Când dinamoviştii erau evlavioşi, popa îi evalua: bicepşi, şoldăr bai şoldăr, pasul elastic. E la mintea cocoşului. Chiar şi a lui Pulhac, pe care Turcu l-a făcut Bibilică. Şi Bibilică era şocat din aceeaşi cauză, acum i-a trecut prin cap de ce-l privea popa cu poftă pe când se ruga lui Dumnezeu pe bune să dea goluri.

Vă daţi seama cum erau cântăriţi Turcu şi Borcea. Borcea e înăltuţ, bine făcut, vioi, n-ar da rău pe youtube.
În timp ce se întâmplau toate astea, România îşi vedea de ale ei. Boc bătea şantierele, promitea autostrăzi, metrouri, linii de centură.

Umblatul creanga printre obiective are istorie în România. Ceauşescu voia să vadă ce-i cu indicaţiile. Cum prind viaţă, conform vorbei de fermier, ochiul stăpânului îngraşă vita. Băsescu, să-l vadă lumea. Socializează. Nea Nelu era tot pe-acolo.

Boc acum învaţă. De ce e bun hojbăitul, la ce să se uite, cui să dedice gândul lui calificat. L-am văzut la Armenească, la incendiu. Lângă Paleologu. Primul lui foc în direct. Era cucerit. A zis vreo două chestii mişto, gen să lăsăm tulumbele să se exprime. Ajuns cu vorba la şosele, se simte dator să impulsioneze lucrările. Promite, cum spuneam, metrouri şi şosele.

În Drumul Taberei e fierbere. Boc le-a dăruit metrou. Când o fi. Eu visez, eu pictez... Boc e în prima etapă a Cântării României. O descoperă cu încântare, se obişnuieşte cu mulţimea. Temă până la alegeri: să facă turul României înălţat pe poante, ca să-l vadă lumea.