Tutuind, mâncând şi râgâind

Un caz care merită câteva rânduri este mârlanul contemporan. Cum nesimţitul e tot om până la urmă (deşi mulţi vor contrazice aceasta), se pot observa şi în cazul lui fărâme ascunse de cultură. N-ar fi păcat să ne răpească "plăcerea" de a-l simţi până şi la o conferinţă importantă sau la teatru pe acest impermeabil la sugestii?

Pe stradă ori pe trotuar, la serviciu ori acasă, la restaurant, la cinema, la pădure, la munte ori la mare, la bloc, în hotel, în mijloacele de transport în comun. Toate sunt spaţiile în care nesimţitul pulverizează liniştea. V-a dat la o parte cu bicicleta în timp ce mergeaţi liniştiţi pe trotuar? V-a făcut "baie" trecând cu maşina în maximă viteză printr-o băltoacă din dreptul dumneavoastră? V-a trezit cu "focurile de armă" scoase din bătutul covoarelor duminica, la 6 dimineaţa?

I-aţi simţit operaţiunea de dărâmare a pereţilor pentru a-şi lărgi bucătăria în a doua zi de Crăciun? V-a "parfumat" balconul sub care încingea nişte mici pe grătar, în curtea blocului, de ziua fiului său cel mare? S-a băgat în faţa dumneavoastră la casă pe motiv că "am numai berea asta", după care şi-a mai ales alte 20 de produse? Înseamnă că aţi făcut cunoştinţă cu nesimţitul, că ştiţi deja multe şi că nu mai este necesară o definiţie amplă a acestui specimen, datorită şi faptului că i-am făcut loc în paginile din numerele trecute. Aşa că o să îi dăm o nouă dimensiune. Ne putem îndrepta interesul spre nesimţitul "cult".

În lumea imperfectă în care trăim, nesimţitul ia parte la evenimente pe care le poate bifa în agendă. Dar să nu facem confuzie: nu la orice eveniment, pentru că nu se păcăleşte aşa uşor. Ci la unul care să-l merite, oferindu-i ceva de mâncare. Se îndoapă zgomotos cu fursecuri, cornuleţe şi tot ce găseşte pe mese, face pachete pentru "ăla micu' de acasă", pe care le ascunde în geanta de pe umăr. Vine însoţit, deşi are invitaţie pentru o persoană, la o oră după ce a început conferinţa. Trânteşte uşa, ca să fie remarcat, apoi ridică cinci-şase persoane în picioare pentru a ajunge la locurile libere din centrul rândului. După ce s-a plictisit, a mâncat şi a râgâit sucul gratuit, băut mai devreme, începe să comenteze şi să se ridice înainte de finalul conferinţei, dar nu înainte de a da telefoane.

Ar fi o nedreptate maximă să îl neglijăm pe nesimţitul de la restaurant/terasă, unde apare cu alt scop decât cel tradiţional (de a fi remarcat). După ce priveşte mândru şi face ochii roată să vadă dacă ceilalţi i-au conştientizat prezenţa înaltă, se aşază pe scaun înaintea partenerei. Îşi pune pe masă cheile de la maşină şi telefonul, ca o carte de vizită expresivă, şi îşi lasă şapca pe cap şi ochelarii de soare la ochi. Discută cu voce tare cu ospătarul, nu-l roagă, ci îi ordonă (Nu e pus acolo ca să servească? De ce să mai fie rugat?!), îl tutuieşte. Devine centrul de emisie al unor sunete indescifrabile (pentru că n-a făcut niciodată casă bună cu discreţia), golind farfuria în două minute şi spălând-o cu pâine.

Cum îşi permite o putoare cu chip de om să se manifeste astfel într-un local? Cum poate să trăiască în stilul acesta? Câtă inocenţă. Doar un nepregătit se poate pierde în întrebări fără răspuns. Putem doar să ne scuturăm de existenţa acestor oameni. Viaţa e prea scurtă pentru a fi irosită pe răutate şi prostie!