Ultima bandă

Jurnal de România

Toată lumea vrea să meargă în România pe banda a treia. Indiferent de maşină, sex, cai putere sau religie. Pe a treia sau pe a doua, numai să fie ultima bandă. Să meargă încet, să se tîrască de la o intersecţie la alta, de la un semafor la altul. Dar să fie acolo, să se deplaseze pe ultima bandă. Pe banda aia merg cei mai tari, cei mai şmecheri, coioşii carosabilului şi ai vieţii. Şi atunci toţi vor să meargă pe acolo. Este, dacă vreţi, sindromul turmei care funcţionează absolut incredibil în România. Nebunia de a împărtăşi mora­vurile la modă, de a fi egalul specime­nelor zilei, fie că e vorba de manelişti sau valutişti, de păpuşi masculine, curvuliţe de oţet sau de şampanie, demenţa de a urma şi de a imita toate modelele răsfă­ţate de alde mă-sa şi tac-su, de cluburi şi tabloide. Discernămîntul lor a fost înlocuit demult de fiţele care sînt copiate, imitate, împrumutate. Este şi motivul pentru care toată lumea vrea să meargă în România pe banda a treia. Celelalte benzi nu interesează pe nimeni, sînt benzile proştilor, depăşiţilor, loserilor. Dacă nu eşti pe ultima bandă nu exişti, eşti un neica-nimeni, un nimeni, un neică neştiut şi necunoscut de nimeni. În ţara vedetelor de tot felul, vedetelor cu orice preţ, vedetelor din nimic şi din orice, a nu merge pe ultima bandă este degradant. Celebritatea e ca roşu în gît, pe aici poate s-o ia oricine şi să scoată ade­verinţă pe ea. În România nu prea mai vrea nimeni să fie necunoscut. Se fuge de anonimat ca dracul de tămîie. Nu prea mai e nimeni care să-şi dorească păstrarea anonimatului. Toată lumea, mînuţele sus, vrea să apară undeva, într-un ziar local, într-un anunţ de mica publicitate, la televizor, într-o reclamă la orice cu condiţia să i se vadă faţa, la închirieri, la avizierul poliţiei, într-o revistuţă, într-un film porno făcut de un producător din Giurgiu sau aiurea. E clar, om fi noi vreo douăzeci şi două de milioane dar nu prea mai sînt mulţi doritori care să vrea să-şi păstreze identitatea necunoscută, sau ar putea numai dacă asta le-ar aduce celebritate. Doar v-am spus că în România toată lumea vrea să meargă pe ultima bandă. Şi pînă la urmă asta ar putea fi şi soluţia care să rezolve problema autostrăzilor la noi, dar mai ales să satisfacă orgoliile, mîndria şi mai ales dorinţa de a deveni vedetă: o singură bandă. Dus-întors. Pentru toată pulimea care nu suportă să meargă decît pe ultima bandă...