SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Într-o seară, în timp ce-l alăpta pe ăla mic, Mirela i-a zis lui Bebe
să cumpere alt capac la wc. Aiuriţico, i-a zis Bebe, ai început să
uiţi. Păi, nu ţi l-am schimbat înainte să naşti? Da, a zis Mirela, dar
vreau unul frumos. Cum are Nineta.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Într-o seară, în timp ce-l alăpta pe ăla mic, Mirela i-a zis lui Bebe să cumpere alt capac la wc. Aiuriţico, i-a zis Bebe, ai început să uiţi. Păi, nu ţi l-am schimbat înainte să naşti? Da, a zis Mirela, dar vreau unul frumos. Cum are Nineta.
Când Mirela îi cerea lui Bebe să-i cumpere un lucru, indiferent ce, un pix sau un frigider, avea acelaşi argument: măcar atâta merit şi eu, că ţi-am făcut doi copii. Analitic ca toţi bărbaţii, Bebe a întrebat-o pe nevastă-sa de ce e musai să fie frumos capacul de la wc. Deşi ar fi trebuit să ştie răspunsul: pentru că aşa era al Ninetei. De data asta, Mirela a dat un răspuns sintetic: fiindcă vreau să mă simt bine la wc. Să am sub fund un capac frumos, cu stele şi luceferi pe fond albastru transparent. Al Ninetei e pe fond roşu, că ea e obsedată sexual. Albastrul e altceva, e poetic.
Bărbatul a mers şi mai departe cu analiza, sperând la un compromis. Omul avea prieteni care-l vizitau şi beau bere. La prima sticlă s-ar fi dus la toaletă şi doar s-ar fi minunat, însă la a doua, deşi erau toţi nişte ingineri bine crescuţi, precis c-ar fi comentat. Mă, Bebe, ar fi zis ei, ce rafinat eşti! Te-ai făcut intelectual!
Mirela l-a trecut pe Matei la celălalt sân şi şi-a continuat delirul lirico-sintetic: într-o casă de oameni normali totul trebuie să fie frumos. Chiar şi lanţul?, a ironizat-o Bebe. Mirela n-a sesizat dedesubtul întrebării sau l-a sesizat, dar n-a dorit ca seara să se termine cu o ceartă. Mai ales lanţul, a zis ea cu un oftat nostalgic. Era acelaşi oftat cu care-şi amintea de luna de miere petrecută la Albena. Lanţul am să-l iau eu, a zis Mirela, că tu nu te pricepi.
Bebe a realizat rapid că discuţia ieşea din termenii analizei şi ai sintezei şi a pus capriciul Mirelei pe seama psihologiei lehuzei. Unele femei au dorinţe ciudate înainte de a naşte, altele după ce aduc pe lume copilul. Parcă soră-mea e mai brează, şi-a zis Bebe, c-a vrut alt căţel. Bietul Bubi, ce vină avea el că era păros.
În fotoliu, cu Matei aţipit cu sfârcul în gură, Mirela s-a lăsat pe aripile reveriei. Ce bine o să mă simt, a zis ea privindu-l tandră pe Bebe, când o să am un capac de wc azuriu şi transparent, transparent. O să plutesc, nu altceva. O să vezi, Bebişor, că şi tu ai să pluteşti.
Cu cele o sută douăzeci de kile ale lui, Bebe n-ar fi plutit nici dacă ar fi avut un capac de wc de platină. Resemnat, a asigurat-o pe Mirela că-i cumpără în câteva zile capacul de wc cu stele şi comete. Cu stele şi luceferi, l-a corectat Mirela. Şi nu când o să-ţi aduci tu aminte, ci mâine. De mâine, vreau să fiu fericită!
Te înţeleg, a zis Bebe, cu toate că nu înţelegea nimic. Nici de ce-i trebuia neapărat în wc un obiect de artă. Şi nu înţelegea pentru că aşa sunt toţi bărbaţii, exagerat de analitici, pe când femeile, fiind mai sintetice, au întotdeauna dreptate.
Într-o seară, în timp ce-l alăpta pe ăla mic, Mirela i-a zis lui Bebe să cumpere alt capac la wc. Aiuriţico, i-a zis Bebe, ai început să uiţi. Păi, nu ţi l-am schimbat înainte să naşti? Da, a zis Mirela, dar vreau unul frumos. Cum are Nineta.
Când Mirela îi cerea lui Bebe să-i cumpere un lucru, indiferent ce, un pix sau un frigider, avea acelaşi argument: măcar atâta merit şi eu, că ţi-am făcut doi copii. Analitic ca toţi bărbaţii, Bebe a întrebat-o pe nevastă-sa de ce e musai să fie frumos capacul de la wc. Deşi ar fi trebuit să ştie răspunsul: pentru că aşa era al Ninetei. De data asta, Mirela a dat un răspuns sintetic: fiindcă vreau să mă simt bine la wc. Să am sub fund un capac frumos, cu stele şi luceferi pe fond albastru transparent. Al Ninetei e pe fond roşu, că ea e obsedată sexual. Albastrul e altceva, e poetic.
Bărbatul a mers şi mai departe cu analiza, sperând la un compromis. Omul avea prieteni care-l vizitau şi beau bere. La prima sticlă s-ar fi dus la toaletă şi doar s-ar fi minunat, însă la a doua, deşi erau toţi nişte ingineri bine crescuţi, precis c-ar fi comentat. Mă, Bebe, ar fi zis ei, ce rafinat eşti! Te-ai făcut intelectual!
Mirela l-a trecut pe Matei la celălalt sân şi şi-a continuat delirul lirico-sintetic: într-o casă de oameni normali totul trebuie să fie frumos. Chiar şi lanţul?, a ironizat-o Bebe. Mirela n-a sesizat dedesubtul întrebării sau l-a sesizat, dar n-a dorit ca seara să se termine cu o ceartă. Mai ales lanţul, a zis ea cu un oftat nostalgic. Era acelaşi oftat cu care-şi amintea de luna de miere petrecută la Albena. Lanţul am să-l iau eu, a zis Mirela, că tu nu te pricepi.
Bebe a realizat rapid că discuţia ieşea din termenii analizei şi ai sintezei şi a pus capriciul Mirelei pe seama psihologiei lehuzei. Unele femei au dorinţe ciudate înainte de a naşte, altele după ce aduc pe lume copilul. Parcă soră-mea e mai brează, şi-a zis Bebe, c-a vrut alt căţel. Bietul Bubi, ce vină avea el că era păros.
În fotoliu, cu Matei aţipit cu sfârcul în gură, Mirela s-a lăsat pe aripile reveriei. Ce bine o să mă simt, a zis ea privindu-l tandră pe Bebe, când o să am un capac de wc azuriu şi transparent, transparent. O să plutesc, nu altceva. O să vezi, Bebişor, că şi tu ai să pluteşti.
Cu cele o sută douăzeci de kile ale lui, Bebe n-ar fi plutit nici dacă ar fi avut un capac de wc de platină. Resemnat, a asigurat-o pe Mirela că-i cumpără în câteva zile capacul de wc cu stele şi comete. Cu stele şi luceferi, l-a corectat Mirela. Şi nu când o să-ţi aduci tu aminte, ci mâine. De mâine, vreau să fiu fericită!
Te înţeleg, a zis Bebe, cu toate că nu înţelegea nimic. Nici de ce-i trebuia neapărat în wc un obiect de artă. Şi nu înţelegea pentru că aşa sunt toţi bărbaţii, exagerat de analitici, pe când femeile, fiind mai sintetice, au întotdeauna dreptate.
Citește pe Antena3.ro