Un caz de compute-rizare

Unii oameni raspandesc in jur o mare plictiseala.

Cat timp o vedea pe Monica la biroul ei, la circa opt metri de al lui, Vasile B. o gasea fermecatoare. Cand Monica se ridica din fata calculatorului si venea sa-l intrebe de una si de alta, pe Vasile B. il lua brusc o plictiseala clinica. Simtea ca trebuie sa inghita imediat o pastila contra plictiselii, ca sa nu-l apuce cascatul. Intr-o zi, a procedat stiintific. A chemat-o el pe Monica de mai multe ori si a constatat ca incepea sa caste de indata ce Monica se apropia la mai putin de cinci metri. In jurul ei, pe o raza de cinci metri, toti cascau. Chiar si colegii carora mai departe de cinci metri fata le era indiferenta. "Asa o fi la serviciu" si-a zis Vasile B. si a invitat-o la restaurant.

Aici, lucrurile au luat o intorsatura dramatica. Vasile B a atipit ca la un semn dupa antreuri. A facut greseala s-o priveasca gales in ochi, niste ochi mari si verzi ca geamurile, cand sunt oranduite unul peste altul, in ambalajele din fabrica, si mana dreapta, pe care o intinsese spre ea ca s-o mangaie tandru pe barbie, i-a cazut ca moarta in salata de cruditati. Si abia dupa asta capul, in farfuria cu zacusca. Cand plictiseala te cuprinde anatomic, pe bucati, trebuie sa fii prudent, deoarece poate sa inceapa si de la brau in jos. Dupa ce chelnerul i-a extras cu maxima delicatete capul din zacusca si i-a schimbat farfuria, ca si cum la ei, in restaurant, treaba se intampla frecvent, Vasile B. si-a atintit experimental privirea spre decolteul Monicai. Si brusc a simtit ca de la brau in jos a paralizat. Era chiar mai grav ca la o paralizie partiala adevarata: jumatatea de jos a trupului sau cazuse intr-un soi de somn cataleptic. Daca Monica n-ar fi vorbit tot timpul, poate ca masa in doi, in separeul pentru indragostiti al restaurantului Cathy’s Pub, mai cunoscut in oras si sub numele de Pubisul lu’ Cati, ar fi semanat cu atatea alte tete a tete-uri ratate. Dar Monica a inceput sa turuie ca in transa, de cum au luat loc la masa. Exact ca la birou, cand ajungea in fata calculatorului. "Dumnezeule - si-a zis Vasile B. - s-a contaminat de la computer. A devenit extraterestra". Vasile B. a intrerupt-o direct, intr-un mod care pe oricare alta femeie probabil c-ar fi deranjat-o. "Monicuto, tu ma visezi vreodata, ca eu de o luna te visez in fiecare noapte?". "Zau, si cum ma visezi?". "Te strang in brate, te acopar cu sarutari, nu ramane nimic nesarutat, te si musc cate putin, nu mai sunt eu, sunt alt om". "Acum, asa cum o spui tu, trebuie sa fie ceva foarte dragut - a zis Monica - iar daca inchid ochii, te si vad". "Ce vezi, ce vezi? - a staruit Vasile B., desi simtea ca in curand avea sa-i cada capul si in cartofii prajiti - hai, povesteste-mi". "Ma vad intai pe mine, plina de taste, si pe tine cu toate degetele pe taste, plin de soft si de hard. Tu ai o mie de degete, eu o mie de taste. A fost placut sa luam masa impreuna. Pacat ca n-am avut si computerul cu mine".