Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCENARII ÎN CIORNĂ
La o serată culturală organizată ad-hoc în clubul Academiei Dzerjinski de studenţii din anul terminal a vrut să vină şi Colonelul, sobrul lor profesor de economie mondială. Benzile de magnetofon alternau între Alla Pugaciova, o balalaikă ascuţită şi dizidentul Visotki, aşa, pentru studiu. Viitorii ofiţeri de stat major ai KGB-ului vorbeau despre păţaniile din timpul aplicaţiilor comandate de Colonel, când trebuiseră să bată în lung şi în lat Uniunea Sovietică, dându-se fiecare drept occidental.
La o serată culturală organizată ad-hoc în clubul Academiei Dzerjinski de studenţii din anul terminal a vrut să vină şi Colonelul, sobrul lor profesor de economie mondială. Benzile de magnetofon alternau între Alla Pugaciova, o balalaikă ascuţită şi dizidentul Visotki, aşa, pentru studiu. Viitorii ofiţeri de stat major ai KGB-ului vorbeau despre păţaniile din timpul aplicaţiilor comandate de Colonel, când trebuiseră să bată în lung şi în lat Uniunea Sovietică, dându-se fiecare drept occidental.
SCENARII ÎN CIORNĂ
La o serată culturală organizată ad-hoc în clubul Academiei Dzerjinski de studenţii din anul terminal a vrut să vină şi Colonelul, sobrul lor profesor de economie mondială. Benzile de magnetofon alternau între Alla Pugaciova, o balalaikă ascuţită şi dizidentul Visotki, aşa, pentru studiu. Viitorii ofiţeri de stat major ai KGB-ului vorbeau despre păţaniile din timpul aplicaţiilor comandate de Colonel, când trebuiseră să bată în lung şi în lat Uniunea Sovietică, dându-se fiecare drept occidental. În cursul practicii au stors informaţii, au făcut Nataşe să se îndrăgostească, au traficat votcă de pufoaică prin câte-o gară pentru a asculta poveştile celor ştiutori şi s-au spetit să înşele miliţia şi KGB-ul local. Colonelul era mândru că nici unul dintre studenţii lui din promoţia ’89 nu lăsase urme.
Sandor Laborc, deşi ungur, devenise unul de-ai lor. Cu alură când trufaşă, când blândă, în şase ani de Academie învăţase de unde vine puterea. După ce fusese ales în 1983 să studieze la Dzerjinski, simpaticul consilier rus al Ministerului de Interne maghiar i-a spus şuierat: "Sandor, eşti pe cale să intri în elită! Nu rata drumul!". Deodată, Colonelul s-a ridicat de pe scaun tocmai când era hărmălaia mai mare şi băieţii cântau şi s-a aşezat lângă el. "Ce-ai mai crescut, Saşa…", i-a spus pe numele de alint sovietic. "Ai intrat în elită!" Era prima dată când îl vedea pe grizonatul colonel zâmbind. "Saşa, anul acesta comunismul pică." Lui Sandor i s-a tăiat respiraţia. "Fii pe pace, ştim asta şi pregătim căderea de prin ’80, de când polonezii şi-au luat-o în cap. Tu ai văzut cine suntem, ce ştim să facem. Află că organizaţia noastră va fi mai puternică. Vom intra, pe la Viena, puternic în mediul bancar occidental, vom invada Europa cu bandele de hoţi, cerşetori, prostituate, vom ridica politicieni, ziarişti, moralişti şi oameni de afaceri în tot brâul de ţări est-europene şi nu numai, vom proclama libertate pentru minorităţi, vom gâdila orgolii, vom pune mâna pe tot ce ne interesează din industrii. Avem nevoie de Ungaria şi Ungaria are nevoie de noi. Pentru noi, tu eşti Ungaria!" Colonelul a vorbit sacadat. Sandor a ştiut că abia de-atunci viaţa sa începe. Ceea ce aflase într-un minut sunase ca un ordin. Întors la Budapesta, a văzut cum ceea ce i s-a spus în acea seară s-a întâmplat întocmai. A căzut zidul Berlinului, la Praga şi Sofia comunismul s-a destrămat, iar în vecina Românie flăcările au izbucnit de la un ungur de-al său. În 1991, consilierii sovietici ai serviciului de informaţii maghiar şi-au încheiat şi ei misiunea. Dar au rămas cei ascunşi. Din biroul de şef al Comitetului pentru Informaţii al Alianţei Nord-Atlantice, Sandor Laborc îşi aduce aminte de seara de pomină petrecută alături de Colonel. Pe masă are un raport despre cum noul emisar al Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, i-a adus în dar secretarului general al Alianţei o secure. Paşii pe care i i-a trasat Colonelul au fost respectaţi pe de-a-ntregul. Toate serviciile de informaţii ale NATO îi dau lui onorul. Toate prognozele, toate ideile, toate proiectele NATO sunt pe mâinile sale. "Normal că Dmitri vrea acum o lopată să îngroape securea", îşi spune, având acelaşi zâmbet de odinioară al Colonelului. Nu mai ştia exact, târziu, în acea seară, parcă legănaseră cu toţii un ceardaş în cinstea lui. Dar dacă Sandor Laborc s-a "răspopit" şi Academia Dzerjinski nu l-a făcut decât să îşi dea seama că Occidentul este tabăra cea bună şi nu KGB-ul? Dacă Sandor Laborc a muncit pe brânci pentru a ajunge în fruntea informaţiilor NATO şi este un model de loialitate pentru Alianţă? Dacă Sandor Laborc i-a vânat pe foştii lui colegi, ştiindu-le concepţiile, pregătirea şi determinarea şi NATO a avut de câştigat din experienţa sa? Dacă Sandor Laborc nu şi-a scris în CV-ul său perioada de şase ani la Academia Dzerjinski pentru că i-a fost ruşine şi n-a vrut să apară discuţii, dar a raportat oficialilor trecutul său? Dacă premierul maghiar Ferenc Gyurcsany a apelat, în decembrie, la profesionistul pe care îl cunoaşte cel mai bine? Dacă FSB şi SVR, actualele servicii de informaţii ale Rusiei, nu mai continuă practicile odioase ale KGB, ba chiar luptă cu nostalgicii şi periculoşii lui rezervişti? Dacă un fost şcolar KGB ajunge sus, în fruntea bucatelor NATO, de ce mai vrem lustraţie, de ce mai avem nevoie de CNSAS, de ce mai deconspirăm ofiţerii de securitate care nici măcar nu mai erau formaţi la Moscova? Dar dacă pe Sandor Laborc, capul informaţiilor Alianţei, îl sună Colonelul şi îi spune "Ce-ai mai crescut, Saşa…"?
La o serată culturală organizată ad-hoc în clubul Academiei Dzerjinski de studenţii din anul terminal a vrut să vină şi Colonelul, sobrul lor profesor de economie mondială. Benzile de magnetofon alternau între Alla Pugaciova, o balalaikă ascuţită şi dizidentul Visotki, aşa, pentru studiu. Viitorii ofiţeri de stat major ai KGB-ului vorbeau despre păţaniile din timpul aplicaţiilor comandate de Colonel, când trebuiseră să bată în lung şi în lat Uniunea Sovietică, dându-se fiecare drept occidental. În cursul practicii au stors informaţii, au făcut Nataşe să se îndrăgostească, au traficat votcă de pufoaică prin câte-o gară pentru a asculta poveştile celor ştiutori şi s-au spetit să înşele miliţia şi KGB-ul local. Colonelul era mândru că nici unul dintre studenţii lui din promoţia ’89 nu lăsase urme.
Sandor Laborc, deşi ungur, devenise unul de-ai lor. Cu alură când trufaşă, când blândă, în şase ani de Academie învăţase de unde vine puterea. După ce fusese ales în 1983 să studieze la Dzerjinski, simpaticul consilier rus al Ministerului de Interne maghiar i-a spus şuierat: "Sandor, eşti pe cale să intri în elită! Nu rata drumul!". Deodată, Colonelul s-a ridicat de pe scaun tocmai când era hărmălaia mai mare şi băieţii cântau şi s-a aşezat lângă el. "Ce-ai mai crescut, Saşa…", i-a spus pe numele de alint sovietic. "Ai intrat în elită!" Era prima dată când îl vedea pe grizonatul colonel zâmbind. "Saşa, anul acesta comunismul pică." Lui Sandor i s-a tăiat respiraţia. "Fii pe pace, ştim asta şi pregătim căderea de prin ’80, de când polonezii şi-au luat-o în cap. Tu ai văzut cine suntem, ce ştim să facem. Află că organizaţia noastră va fi mai puternică. Vom intra, pe la Viena, puternic în mediul bancar occidental, vom invada Europa cu bandele de hoţi, cerşetori, prostituate, vom ridica politicieni, ziarişti, moralişti şi oameni de afaceri în tot brâul de ţări est-europene şi nu numai, vom proclama libertate pentru minorităţi, vom gâdila orgolii, vom pune mâna pe tot ce ne interesează din industrii. Avem nevoie de Ungaria şi Ungaria are nevoie de noi. Pentru noi, tu eşti Ungaria!" Colonelul a vorbit sacadat. Sandor a ştiut că abia de-atunci viaţa sa începe. Ceea ce aflase într-un minut sunase ca un ordin. Întors la Budapesta, a văzut cum ceea ce i s-a spus în acea seară s-a întâmplat întocmai. A căzut zidul Berlinului, la Praga şi Sofia comunismul s-a destrămat, iar în vecina Românie flăcările au izbucnit de la un ungur de-al său. În 1991, consilierii sovietici ai serviciului de informaţii maghiar şi-au încheiat şi ei misiunea. Dar au rămas cei ascunşi. Din biroul de şef al Comitetului pentru Informaţii al Alianţei Nord-Atlantice, Sandor Laborc îşi aduce aminte de seara de pomină petrecută alături de Colonel. Pe masă are un raport despre cum noul emisar al Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, i-a adus în dar secretarului general al Alianţei o secure. Paşii pe care i i-a trasat Colonelul au fost respectaţi pe de-a-ntregul. Toate serviciile de informaţii ale NATO îi dau lui onorul. Toate prognozele, toate ideile, toate proiectele NATO sunt pe mâinile sale. "Normal că Dmitri vrea acum o lopată să îngroape securea", îşi spune, având acelaşi zâmbet de odinioară al Colonelului. Nu mai ştia exact, târziu, în acea seară, parcă legănaseră cu toţii un ceardaş în cinstea lui. Dar dacă Sandor Laborc s-a "răspopit" şi Academia Dzerjinski nu l-a făcut decât să îşi dea seama că Occidentul este tabăra cea bună şi nu KGB-ul? Dacă Sandor Laborc a muncit pe brânci pentru a ajunge în fruntea informaţiilor NATO şi este un model de loialitate pentru Alianţă? Dacă Sandor Laborc i-a vânat pe foştii lui colegi, ştiindu-le concepţiile, pregătirea şi determinarea şi NATO a avut de câştigat din experienţa sa? Dacă Sandor Laborc nu şi-a scris în CV-ul său perioada de şase ani la Academia Dzerjinski pentru că i-a fost ruşine şi n-a vrut să apară discuţii, dar a raportat oficialilor trecutul său? Dacă premierul maghiar Ferenc Gyurcsany a apelat, în decembrie, la profesionistul pe care îl cunoaşte cel mai bine? Dacă FSB şi SVR, actualele servicii de informaţii ale Rusiei, nu mai continuă practicile odioase ale KGB, ba chiar luptă cu nostalgicii şi periculoşii lui rezervişti? Dacă un fost şcolar KGB ajunge sus, în fruntea bucatelor NATO, de ce mai vrem lustraţie, de ce mai avem nevoie de CNSAS, de ce mai deconspirăm ofiţerii de securitate care nici măcar nu mai erau formaţi la Moscova? Dar dacă pe Sandor Laborc, capul informaţiilor Alianţei, îl sună Colonelul şi îi spune "Ce-ai mai crescut, Saşa…"?
Citește pe Antena3.ro
