Un fapt, adeverind o faptă

Spectacolul "Vizita batranei doamne' nu s-a jucat de vreo doua saptamani. Intre repetitia de repunere la punct a tuturor detaliilor spectacolului si spectacolul propriu-zis, parasesc fotoliu de orchestra, de la ferestra cabinei mele, de unde privesc in toata latimea sa Piata Universitatii. Ies din teatru. Parasesc straduta batranului Arghezi si cobor agale pe strada Batistei, visand la o cafea sprintara care sa ma trezeasca din nevisatele vise care ma dogoresc din atatea sute si sute de piepturi care respira aici, in Piata Universitatii, dorul de o fireasca normalitate, de un trai mai luminos, de o cadenta mai ferma si mai inteleapta a devenirii zilelor noastre... Gandurile unui om trecut printr-un razboi, doua cutremure si iata acum – o a doua revolta... Si cum ma lasam eu tropait de amintiri in pas cu scandarile din piata, un Audi 8, imens si negru, ca o corabie venetiana, ancoreaza cu rotile din fata pe trotoar. Doua doamne bine cladite si elegant imblanite coboara din masina, trec catre dindaratul ei si dau sa deschida portbagajul. Aha! - gandesc eu. Se duc la Hotel International, la o "soarea', sau ma rog la asa ceva. Numai ca cele doua doamne deschid portbagajul si spre uimirea mea scot doua steaguri tricolore si se indreapta cu un calm hotarat catre inima pietii care rasuna de imensa hotarare a celor care pazeau ideea de normalitate rostita in limba romana. Le-am urmat, pastorit de o curiozitate fireasca. Numai ca, ce sa vezi? Dupa cativa pasi, din pura intamplare, li s-a alaturat un om. Era imbracat modest, foarte modest. Avea un mers hotarat si tinea in mana o foaie de hartie A4, pe care era scris cu o mana ferma: "Jos foamea!'. Toti trei mergeau alaturi in acelasi pas. Cauzele mari si adevarate topesc diferentele. Cauzele mari, prin biruintele lor, se pot dovedi adevarate.