Un fir de Sănziană

Astăzi este cea mai mare şi mai spectaculoasă sărbătoare păgănă a anului şi singura admisă, chiar cu numele ei, in calendarul creştin-ortodox. Sănzienele sau Drăgaicele. Făpturi ireale, luminoase, albe, frumoase, binefăcătoare. Zăne. Uneori sunt confundate cu Ielele, care de regulă sunt zăne rele. Conform zicerii populare, Sănzienele sunt atăt de frumoase, incăt "cine le vede nu le crede şi cine le aude nu le răspunde". Despre ele se spune că iau glasul cucului, pentru că incepănd de azi cucul amuţeşte, pleacă la munte şi se transformă in uliu păsăresc, răzbunăndu-se pe toate celelalte zburătoare! In realitate nu se ştie exact cănd cucul pleacă şi există o spusă populară interesantă in acest sens: "Atunci va şti femeia găndul bărbatului, cănd va şti ziua cănd pleacă cucul". In ajun de Sănziene, seara, se intălnesc fetele care vor să se mărite cu flăcăii care doresc să le ia. Băieţii fac ruguri, aprind flăcări şi le invărt in sensul mişcării Soarelui la apus, strigănd: Du-te Soare, vino Lună,/Sănzienele imbună,/Să le crească floarea floare,/Galbenă, mirositoare;/Fetele să le adune,/Să le prindă in cunune"…
In "Descrierea Moldovei", Cantemir notează: "Toate fetele ţăranilor din satele invecinate se adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia ii dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună impletită din spice…". Se mai spune că acum este momentul in care orice muritor care bate la vămile nevăzutului şi neştiutului poate să intre, doar purtănd pe cap o coroniţă galbenă de flori sau folosind un fir de Sănziană. Uneori ce mult ne-ar trebui un fir de Sănziană! Doar un fir, atăt.