Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
'Daca mergi prin padure, avand in minte dorinta de a taia un copac, toti arborii vor incepe sa tremure si acesta este un fapt demonstrat stiintific. Exista aparate care pot masura electric ce simt plantele, arborii, florile; este de ajuns un gand rau voitor din partea ta si toate isi vor simti amenintata existenta.(...) Se pare ca dorintele interioare, gandurile de aversiune si rautate sunt vibratii care pot fi decodificate de orice lucru viu. Si inca un lucru semnificativ; daca mergi printr-o padure si omori un animal, nu doar animalele iti vor simti vibratiile interioare emise, ci si arborii, plantele. Cand ucizi o caprioara, nu doar caprioarele vor simti tristete si teama, ci instinctiv, intuitiv – toate celelalte fiinte din padure, inclusiv copacii si plantele, vor incepe sa perceapa ceea ce s-a intamplat. Totul este un intreg, insa omul se pare ca se exclude prin inconstienta sa din aceasta unitate', spunea Osho.
Asadar, copacii simt, plantele simt, animalele simt... Dar omul ce simte, asta-i intrebarea? Daca fiintele necuvantatoare, chiar si plantele sau florile se simt stresate, simt teama si tristete cand se taie o caprioara sau atunci cand un om intentioneaza sa taie un copac, ce simte omul in atata harmalaie de ganduri negre ale lumii? Ce simte un om care trece printr-o multime in mintea careia se ascunde o dorinta imediata de razbunare? Ce simt multimile ce curg pe strazi cand trece printre ele un om care planuieste un atac terorist sau numai sa distruga alt om? Daca putem simti dorintele urate, grobiene sau rele ale altor oameni, trecatori, ca si noi, si ne trezim apoi cuprinsi de teama, de tristete, daca intram in panica sau simtim anxietate doar pentru ca un trecator... ameninta in mintea lui viata cuiva? Se poate sa se intample una ca asta. De vreme ce florile si animalele padurii, toate fiintele la un loc percep amenintarea unuia ca pe o amenintare a tuturor, pentru oameni ar putea fi la fel.
Daca ne intrebam 'de unde vine stresul' sau 'ce este stresul', vom gasi tot soiul de definitii, unele stiintifice chiar, dar – dincolo de explicatiile stiintifice – stresul ar putea fi tocmai consecinta automata, subtila, tensiunea si presiunea inconstienta pe care o suportam pentru ca suntem fiinte si percepem gandurile de amenintare din mediu. Pentru ca existam printre fiinte, adesea nocive in minte si prinse de toxicitatea trairilor interioare, se poate sa traim intr-o lume tot mai stresata, tot mai prinsa in presiunea subtila, inconstienta a propriei panze de paianjen. Esenta stresului pare a fi, in cele din urma, tot mintea noastra. Tot trairea noastra. Tot pulsiunile si tendintele distructive umane. Tot intentiile rele, daunatoare si fantomatice.
Cum s-ar simti florile, pomii, caprioarele si oamenii intr-o lume in care am trece pasnic si cu ganduri bune pe langa tot ce-i viu, de vreme ce un simplu gand de ucidere streseaza intreaga natura? Inseamna ca un gand binevoitor ar face natura – adica florile, animalele, copacii, padurile – mai vii, mai fericite si mai pline de bucurie. Viata ar dansa peste tot si, daca am fi stresati, atunci am suferi de stres pozitiv. Daca am trece unii pe langa altii cu ganduri de bine, mereu dispusi sa apreciem si sa vedem pana si partea buna a raului, atunci viata ar pulsa diferit in intreaga natura. Se poate ca stresul nostru, anxietatea, depresiile tot mai grave si mai... multe, diferite alte tulburari ale corpului si ale mintii sau sufletului omenesc sa fie tocmai consecinta fireasca a unui mediu mental si emotional poluat cu amenintare la adresa vietii, nu neaparat a vietii proprii.
Este usor sa observam ca ne simtim stresati cu adevarat daca avem pe cineva bolnav langa noi. Simtim disconfort doar in clipa in care vedem chipul unui om nefericit pe aproape sau atunci cand cineva se plange indelung langa noi. Se poate chiar sa ne simtim toropiti doar stand in prezenta unor oameni toropiti de vreo suferinta. Acestea toate ar putea fi confirmari ale perceptiei noastre subtile, ale capacitatii fantastice de a trai suferintele sau trairile celorlalti. Putem fi stresati, iata, nu pentru ca ni se intampla ceva in mod personal, cat pentru ca in mediul nostru se intampla ceva. Pentru ca in mintea cuiva din mediul nostru se petrece ceva rau, putem avea probleme. Ne putem simti la fel de infricosati ca si copacii din padure, pe langa care trece un om care se gandeste sa taie un singur copac. Asta inseamna stres. O stare careia ne putem sustrage printr-un efort constant de a asculta in interior un gand de iubire, un cantec, o intentie de imbratisare sau o mangaiere!
Citește pe Antena3.ro
