Un gol plin de incompetenţă sau hoţie

Sa ne imaginam ca toate fondurile europene, adica banii destinati Ro­maniei pentru perioada 1 ianuarie 2007 (momentul cand a devenit stat – membru al UE) si 1 ianuarie 2014 (cand se incheie prima etapa a ab­sorbtiei acestor fonduri) ar umple un sac. Un sac plin de bani. Dupa mai mult de patru ani si jumatate din cei sapte care formeaza aceasta etapa, in sac s-au strans mai putin de 4% din ceea ce ar fi sacul plin. Sacul e practic gol. fii totusi nu e gol. E plin de in­competenta si hotie. E incompetenta care nefericeste Romania exact atunci cand ar fi avut cel mai mult nevoie de o masiva si eficienta utilizare a ba­nilor europeni pentru a reduce efectele crizei care s-a pravalit asupra noastra din 2009 incoace. Incompetenta nu e doar incompetenta, adica lip­sa de profesionalism, lipsa de ca­pacitate de a lua decizii sau pur si simplu prostie. Incompetenta e si criminala cand fondurile necesare pentru componenta guvernamentala romaneasca ce se adauga in proportie de 10% sau 15% la banii eu­ropeni sunt "raschetate" in folosul unor pro­iecte – de multe ori absolut inutile – din care se infrupta si cei care aloca fondurile si clientii lor. Re­zultatul con­cret al acestor incompetente este ca in loc ca Romania sa uti­lizeze banii europeni (cel putin 12-15 miliarde de euro) in aceasta pe­rioada, ea este un stat – cel mai sa­rac dintre cele 27 ale UE – care contribuie cu mult mai mult la bugetul eu­ropean decat pri­meste de la UE. Avem o gaura financiara de circa 4 mi­liarde de euro. Poate fi UE o noua po­vara pentru tara noastra?

Zilele trecute eram intrebat de o zi­a­rista ce parere am despre in­fi­in­ta­rea unui nou minister, al absorbtiei fon­durilor europene. Cel mai probabil e inca o forma fara fond din sirul ne­s­­far­sit al initiativelor guvernamentale luate pe picior. Care e baza logica si rationala? N-am vazut vreun ra­port de analiza a starii de fapt, care sa precizeze care sunt obstacolele, unde se impiedica accesul la banii eu­ro­peni, ce verigi institutionale nu func­ti­o­neaza fie pentru ca au mecanisme greo­aie si ineficiente, fie pentru ca sunt conduse de oameni necalificati in materia absorbtiei fondurilor eu­ro­pene. Si atunci cu ce ne va fi mai bine cu un nou minister? La indemana si bunavointa Guvernului s-a aflat in permanenta, spre exemplu, modi­fi­carea legislatiei in domeniul achi­zi­tiilor publice care sa simplifice procedurile si totodata sa elimine practica de dumping la pretul de realizare a proiectelor. Mai mult, afirm ca in ciuda numeroaselor incompetente, cu o legislatie simplificata si totodata orientata sa elimine blocajele ne-am fi gasit astazi intr-o situatie net mai buna. Atribuirea contractelor pentru proiecte europene se taraie la nesfarsit prada nenumaratelor con­tes­ta­tii care sunt si stimulate pentru a se ajunge la castigatorul dorit si "bi­ne­vo­itor" fata de decident. Spre exem­plu, numai in cadrul POS Me­diu (apa, canalizare, reziduuri) sunt semnate finantari intre Guvernul Ro­maniei si UE pentru peste 400 de obiective pe intreaga tara, iar contracte in derulare sub 100. Ce sa mai vor­bim despre proiectele de infrastructura rutiera! N-avem cum sa mai cre­dem, in aceste conditii, ca situatiile de blocaj, de lipsa de raspundere sau de complicitate criminala vor fi de­pa­site. Ar fi necesar un plan de actiune bine gandit, rezultat din consultarea sin­cera a multor specialisti, din care sunt suficienti aceia care au deja o ex­perienta prin institutii ale UE. Insa pentru reusita unui asemenea plan mai e nevoie de un ingredient absolut indispensabil. El se numeste in­credere. Oamenii care s-ar inhama la realizarea planului de absorbtie ra­pida a fondurilor europene, in nu­me­le milioanelor de romani care as­teapta, vorba poetului, "o dreapta sar­­batoare", au nevoie sa se aseze pe o temelie de incredere in sinceritatea si determinarea guvernarii. Vorba ro­­ma­nului: "Speranta moare ultima".