Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Creste in dimensiuni, se labarteaza viata noastra virtuala in detrimentul celei reale. Punem tot mai multe zavoare la usa casei in care locuim, deschizand zeci si sute de usi pe Facebook, Twitter si alte retele de socializare. Ne dau buzna in casa prieteni despre sufletul carora nu stim aproape nimic. Le cunoastem in schimb cainii, pisicile, pozele din ultima vacanta, filmele preferate, gustul in materie de muzica si masini. Ajungem sa ne punem rufele la uscat pe aceeasi sfoara on-line. De sarbatori ne grabim sa-i imbratisam pe cei dragi prin SMS sau email. Aceeasi sarbatoare rece pentru toti! Nu mai stim sa facem vizite. Nu mai stim sa scriem scrisori. Ne uitam la cer pe Google si ascultam cantecul pasarilor pe YouTube. Ar fi mai simplu sa deschidem fereastra si sa aruncam o privire in sus. N-o sa incapa niciodata pe ecranul calculatorului atata cer cat este afara. Nu este departe ziua cand vom ajunge la concluzia ca suntem inconjurati de o groaza de lucruri nefolositoare, intre care ploaia, ninsoarea, campurile inverzite, muntii, copacii, pasarile, vantul, rasaritul soarelui, insusi pamantul de sub picioarele noastre. Si asta din vina lor exclusiva, care consta in refuzul de a-si virtualiza existenta, traind in afara retelelor de socializare
Nu este departe nici ziua in care copiii vor fi dotati cu telefon mobil si calculator inca din burta mamei lor. Isi vor anunta printr-un email venirea pe lume : Mi-ati pregatit viata pe care o am de trait?! O sa incep cu varsta copilariei, asa sa stiti! Anii de scoala sa fie asezati in ordine! Puneti intre tinerete si ce urmeaza dupa ea o nunta, dupa care...In fine, stiti voi! Stati ca nu v-am spus ora la care sosesc! Si inca ceva, daca aveti unele nelamuriri, sunati-ma pe Skype!
Cristofor Columb si America n-au vorbit pe messenger si nu si-au trimis mail-uri inainte, cu toate acestea s-au intalnit in locul si la timpul potrivit! La fel turcii cu Istanbulul, norvegianul Amundsen cu Polul Sud, Nelson Mandela cu libertatea, Sadam Hussein cu streangul! Cum or fi facut, nu stiu, dar le-a iesit!
Ciudat e faptul ca noi, sau cei mai multi dintre noi vrem sa ne intalnim cu micile bucurii ale vietii si nu ne iese. Desi avem la indemana toate facilitatile IT. Mai trist este ca se intampla tot mai des sa traim vietile altora, crezind ca sunt ale nostre. Iubiri de imprumut, visuri de imprumut, parinti de imprumut, ganduri si sperante asijderea! Moartea nu vrea s-o imprumute nimeni. O pastreaza fiecare doar pentru sine.
Eu insumi, trebuie sa recunosc, ma servesc de ceea ce condamn. Sunt, nu incape nicio indoiala, un mare ipocrit! Insa unul care, stiindu-i asemenea lui, n-asteapta nimic de la oameni, ci cate ceva de la pasari si de la copaci. Un cantec inalt pina la cer si o risipa de flori inundand tot pamantul!
Citește pe Antena3.ro
