Un Memoriu şi mai multe răspunsuri

Nicolae Dindelegan din Bucureşti a trimis un Memoriu Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului şi principalelor partide politice: “Mă numesc Nicolae Dindelegan, domiciliat în Str. Rădulescu, actualmente, Nada Florilor. N-am fraţi, n-am surori.

CĂTRE PREŞEDINŢIE - Inventatorul Dindelegan şi micile lui secrete contra cost

Nicolae Dindelegan din Bucureşti a trimis un Memoriu Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului şi principalelor partide politice: “Mă numesc Nicolae Dindelegan, domiciliat în Str. Rădulescu, actualmente, Nada Florilor. N-am fraţi, n-am surori. Am rude în tot Bucureştiul, la Paris, în Grecia, în Orientul Apropiat, foarte mulţi dintre aceştia nu-i cunosc.

M-am născut într-o familie de oameni săraci şi nevoiaşi. Tata şi mama au fost şefi de magazin alimentar. Părinţii meu au muncit foarte mult. Eu am trăit mai mult printre străini, fiind crescut de o ţigancă. Până la vârsta de 17 ani vorbeam ţigăneşte mai bine decât româneşte. Mama dorind să scoată ceva din mine mi-a angajat profesoară de limba franceză, iar eu vorbeam ţigăneşte fără profesoară. În cartier am învăţat păsăreasca de baltă (4 dialecte). Atât părinţii, cât şi bătrâna ţigancă m-au educat în spiritul unei vieţi demne, cinstite şi, în special, m-au învăţat să muncesc ca un rob. În momentele de calm familial, tata mă învăţa secretele vieţii (cum se altoiesc trandafirii, cum se vorbeşte cu păsările şi cu animalele, cum se îmblânzeşte un câine etc.) Un singur om a reuşit să mă cunoască cu adevărat, iar în faţa acestuia am îngenunchiat pentru prima dată în viaţă, acesta fiind domnul colonel Mateescu. De ce am îngenunchiat: simplu, pentru că este mai deştept decât mine (punct, cred că am spus tot). De mic copil am fost rău (din cauză că am fost bătut şi vinovat şi nevinovat). În viaţă am avut de a face numai cu şefi proşti şi tâmpiţi, curvari şi beţivi, care nu au făcut altceva decât s-au folosit de mine, exploatându-mă în interesul lor şi al familiei lor. În fine, o să vedeţi mai departe despre ce este vorba. De femei să nu mai vorbim, am avut o nevastă proastă şi tâmpită, care m-a lăsat pe drumuri, cu un copil. În prezent îmi plăteşte pensie alimentară, ce să mai vorbim, în general, toate femeile sunt curioase şi când dau de bine li se urcă la cap, iar chestia asta poate da în tâmpenie, iar bărbatul de lângă această femeie, dacă nu-şi dă seama la timp, este pierdut în spaţiu, adică se ratează în viaţă (Să continuăm). De fapt, sunt un tip foarte dur, caut o femeie deşteaptă, care să nu facă altceva decât să nu fie curioasă, să nu fie geloasă, să avem încredere unul în altul, să fie o excelentă gospodină, să aibă grijă de casă şi de copii, să nu fie curvă (dacă o prind o arunc pe fereastră), să fie doamnă în societate, respectiv să-mi facă cinste şi onoare unde merge cu mine, să fie născută în zodia Taurului, dacă o găsesc îi vând un pont, o învăţ cum se face un milion stând acasă.

Să nu râdeţi, eu sunt un inventator, am pus mâna pe trei invenţii, citiţi cu atenţie:

1. Dacă domnul Preşedinte îmi dă cu chirie un teren arabil şi mă lasă în pace un an de zile, să nu mă deranjeze nimeni, eu plantez pe acest teren ceva (nu spun, e secret), statul ia toată recolta ce creşte deasupra pământului (o dau pe gratis), iar eu iau ce creşte în pământ (pe dolari Vest).

2. Mă angajez la un stupar cu condiţia să mă hrănească un an fără salariu, iar într-o anumită săptămână să plece de la stupină şi să mă lase în pace singur (la muşte nu le fac nimic) şi plec de acolo cu o geantă tip diplomat şi-i spun la revedere şi ajung afară şi ce voi avea în geantă: 100.000 de dolari.

3. Mă duc la o baltă de peşte, pleacă de acolo toţi, inclusiv pândarul, scot toţi peştii din baltă, stau de vorbă cu ei şi am câştigat 200.000 de lei (peştii rămân în baltă şi-şi văd de treabă).

Să mori de râs şi nimic altceva.

Mai am şi alte invenţii mici, dar îmi este frică că pe cel ce le va citi îl va apuca durerile de cap. Ascultaţi! Îi cer domnului Preşedinte Ion Iliescu cu împrumut (aprobare) ca statul să-mi dea un milion. Acest milion îl depun la CEC într-un anumit fel, după un anumit calcul. La sfârşitul anului, statul îşi ia milionul plus dobânzile. Cu ce rămân eu? Treaba mea! Aş vrea să mai scriu o poantă şi după aceea continui cu autobiografia mea. Ascultaţi! Eu am o vorbă a mea şi anume mama mea a făcut un băiat mic, mic şi al dracului, dacă eram prost muream ori la cutremurul din 1977, ori la Revoluţia din decembrie 1989, fiecare are o păsărică, iar eu am tot stolul. Dacă încep să vorbesc, deschid cursuri de reciclare cu taxă de 1.000 de lei ora. Când miliardarii fac afaceri, viaţa a 100.000 de oameni (am dat un exemplu) nu valorează nimic. Ceauşescu a făcut o mare greşeală. Doriţi să ştiţi care? Daţi o sticlă de CONIAC foarte bun, un cartuş de ţigări foarte bune şi vă raportează Nicuşor ce greşeală a făcut prostul ăla de preşedinte dement. Şi acum să continuăm. Sunt de acord să devin ofiţer în poliţia Română cu o singură condiţie:

1. Şeful meu direct va fi domnul colonel Mateescu şi nimeni altul indiferent de funcţie şi grad.

2. Voi lucra oriunde, cu condiţia ca şeful meu să fie colonelul Mateescu.

3. Mi se va pune la dispoziţie un apartament cu trei camere în care se vor introduce următoarele dotări:

a) camera de lucru (birou cu două telefoane directe).

b) salonul de discuţii şi primirea ordinelor de misiune specială.

c) dormitorul.

d) un garaj în care să încapă cel puţin trei maşini, cu toată dotarea necesară.

În prezent trăiesc (cu acordul şefului meu) cu o ţigancă pentru a ajunge acolo unde trebuie (dar ca să ajungem acolo va fi nevoie să devin regele neîncoronat al ţiganilor). Am fost instruit şi superinstruit în armată, cât şi în viaţa civilă de cadre militare, poliţie, securitate pentru paza obiectivelor speciale pe linia: Paza Contra Incendiilor. Până acum am demonstrat ce ştiu şi ce pot. Am doi copii de crescut şi doi părinţi. Cer protecţie familiei mele. Am terminat, că mă doare capul.”

I s-a răspuns după cum urmează:

Preşedinţia României

“Scumpul meu prieten,

Te rog să mă scuzi că nu ţi-am putut răspunde imediat. Memoriul tău mi-a fost adus de la Poartă cu întârziere (Pentru asta

i-am dat pe toţi afară). M-am aşezat imediat să-ţi scriu, dar, între timp, secretara a băgat capul pe uşă şi mi-a spus că preşedintele Americii a sunat până acum de mai multe ori, spunând că e ceva urgent. I-am spus să răspundă că nu sunt aici. Sunt plecat în ţară, pe un canal din Delta Dunării, unde mi s-a raportat că s-au ivit nişte extratereştri. Nu voiam să fiu întrerupt din redactarea scrisorii către tine. După un timp, secretara a revenit, spunându-mi că preşedintele american insistă, deoarece e vorba de ceva extrem de urgent. Ceva de care depinde pacea lumii. I-am răspuns că răspunsul la Memoriul tău e mai important decât pacea lumii.

N-am apucat să scriu câteva rânduri că secretara a intrat iar zicându-mi că preşedintele Americii i-a spus că o să aştepte la telefon până când o să termin eu de lucru. M-am gândit imediat că trebuie să-i răspund, deoarece făcea adiţionale. Şi m-am întrerupt din scris. Te pup cu drag,  Preşedintele României.

PS. Îţi trimit alăturat poza mea de când eram pionier. Nu-i aşa că eram o dulceaţă de băiat?”

Partidul de guvernământ. “Partidul nostru  s-a preocupat şi se preocupă în continuare de ridicarea nivelului de trai al tuturor cetăţenilor ţării. În acest sens, au fost luate următoarele măsuri” (urmează 100 de pagini în care sunt prezentate pe larg măsurile de protecţie socială luate de guvern, de fapt, capitolul 3 din Cartea Albă a Guvernării, răspuns la Cartea Neagră a Guvernării, realizată de principalul partid de opoziţie). 

Principalul partid de opoziţie. “Actualul regim se prăbuşeşte. Prin buzunarele românilor suflă vântul. De aia românii au şi renunţat la buzunare.” (Urmează 100 de pagini în care sunt denunţate măsurile de protecţie socială pe care nu le-a luat guvernul, de fapt, capitolul trei din Cartea Neagră a Guvernării).   “Ţara merge într-o direcţie greşită.  Împreună cu tine, alături de tine, s-o întoarcem din drum!”

Partidul Românilor cu Pieptul de Aramă. “Scumpe, brav român,

Am citit cu mare emoţie strigătul tău de ajutor în care ne descrii suferinţele tale de străin în propria-i ţară. Nu dispera! Când vom ajunge noi la Putere, România va fi a românilor şi nu a străinilor care s-au năpustit ca lăcustele asupra ei. Îţi trimitem alăturat partitura cântecului Noi suntem români. Să-l murmuri în clipele de deznădejde, împreună cu corul şi orchestra Filarmonicii «George Enescu».”

Parlament. “Urmare a Memoriului dumneavoastră prin care ne aduceţi la cunoştinţă că vă doare capul, vă precizăm: Adresaţi-vă Ministerului Sănătăţii!”