Un ochi vănăt

De mai bine de douăzeci de ani, drumurile zilnice pănă la troleibus şi de la troleibus acasă sunt pierdere de vreme. Aceleaşi feţe, aceleaşi vitrine, aceeaşi cerşetori. E normal ca prin cap să-mi treacă aceleaşi gănduri şi să mă intreb cum ar fi mai potrivit să mor, de plictiseală sau de istovire. Uneori, o tai printre blocuri cu speranţa a ceva nou. Nu contează ce, chiar şi o nouă intălnire cu bărbatul cu un ochi vănăt.

De mai bine de douăzeci de ani, drumurile zilnice pănă la troleibus şi de la troleibus acasă sunt pierdere de vreme. Aceleaşi feţe, aceleaşi vitrine, aceeaşi cerşetori. E normal ca prin cap să-mi treacă aceleaşi gănduri şi să mă intreb cum ar fi mai potrivit să mor, de plictiseală sau de istovire. Uneori, o tai printre blocuri cu speranţa a ceva nou. Nu contează ce, chiar şi o nouă intălnire cu bărbatul cu un ochi vănăt.


Pe bărbatul inalt şi elegant, dar cu un ochi mereu invineţit, l-am intălnit in mai multe rănduri. De fiecare dată la braţ cu soţia lui, o blondă pieptoasă şi impintenată, păşind ca la paradă, cu privirea inainte şi bărbia ridicată trufaş. Mi-am intersectat drumul cu ei la căteva luni odată şi la ore ale zilei diferite. Vănătaia de la ochi era de fiecare dată proaspătă. Probabil că asta şi voia să insemne mersul lor de orăşeni stilaţi, indiferenţi la lumea in care trăiau, că nu suntem toţi din acelaşi aluat. Noi suntem, altfel, părea să spună privirea rece şi distantă a femeii, noi suntem unici. Uitaţi-vă numai la ochiul invineţit al soţului meu, seamănă el cu al altor bărbaţi bătuţi de neveste? Nu. Noi ne batem cu stil.


Ciudat era şi faptul că ne intălneam mereu pe aceeaşi alee ingustă şi că numai eu mă grăbeam să mă dau intr-o parte, ca să-i las să treacă. Cănd ne-am intălnit a patra oară, eu tăind-o printre blocuri, cum spuneam, fără un motiv anume şi fără să mă intreb in ce lună şi-n ce zi mă găseam, m-am găndit că elegantul va fi fost bătut de mult mai multe ori. Că mai avea vănătăi şi in alte locuri şi că ochii deveniseră un fel de specialitate a nevesti-sii. O singură dată nu i-am lăsat să treacă pe lăngă mine pe alee, ci m-am prefăcut că ezit, ca să pot cerceta de aproape vănătaia. Nu incăpea nici o indoială, era autentică, produsă cu o lovitură precisă şi sănătoasă.

Există şi femei care se răzbună pe soţii infideli in somn. Soţul infidel doarme cu faţa in sus şi visează că e cu amanta, iar soţia ii ocheşte cu un pantof cu tocul gros un ochi şi căsnicia merge mai departe. După ce i-am studiat vănătaia de foarte aproape şi am observat ce tare il străngea de braţ blonda lui, am fost convins că o parte din vănătăi i le făcea şi amanta. Bărbatul era prea chipeş, iar cartierul prea murdar şi sărac ca să nu fugă din cănd in cănd de acasă. La urma urmei, toate au un preţ, iar un ochi vănăt, indiferent ce plăteşti cu vănătaia, e un preţ civilizat. La căt de străns il ţinea blonda de braţ, nu m-aş fi mirat ca de sub haină să zdrăngăne discret un lanţ.


M-am mai intrebat ce mă enerva in felul in care păşea frumosul cartierului. Mă enerva faptul că unora le stătea bine şi cu un ochi vănăt. Mie nu mi-ar fi stat bine. E drept, n-am avut cum să verific. Nu mi-a invineţit nimeni un ochi din dragoste. Aşa, promisiuni că o să mi se scoată ochii sau că o să mi se arunce cu vitriol in ochi am mai avut, insă plăcerea unui ochi vănăt ca un monoclu funerar n-am simţit-o şi regret.