Un preşedinte pentru neliniştea noastră

Basescu se reintoarce la Cotroceni. (A cata oara?) Cine ce are de castigat din afacerea asta? Sapte milioane juma’ de romani cu drept de vot au pierdut. Nasol. Adica vreo optzeci si ceva la suta din procentul celor care se prezinta de obicei la vot nu conteaza. Repet, nasol. A pierdut USL-ul. Asta nu-i chiar asa o mare tragedie. S-au pripit. Daca actiunea de demitere a Basescului ar fi fost demarata dupa alegerile parlamentare, adica, sa zicem, in primnavara anului 2013 (cand cu facturile de la intretinere, alea-alea) altfel ar fi stat lucrurile. Alianta dintre PNL-PC si PSD ar fi avut o legitimitatea deplina in a-si impune vointa in Parlament si nimeni nu ar fi mai avut a vorbi despre o lovitura de stat. S-ar fi putut, eventual, aduce in discutie modificarea Constitutiei, subiectul marota al politicienilor, si impreuna cu populisme de genul reducerii numarului de parlamentari, unicameralism, bla-bla, Basescul stie mai bine, s-ar fi putut aduce in dezbatere publica si subiectul republicii parlamentare. In fine, asta e, asta avem, cu asta defilam. Cu Basescu-n frunte. (Poate ca omu’ nici nu e asa de naspa cum pare, hahahahaha!) Da’ revin cu faza de inceput: cine castiga din toata mizeria asta? Am lamurit-o ca USL-ul a pierdut. Ma rog, pe moment, mai vorbim din toamna incolo. A pierdut si Traian Basescu, cel care va trebui sa poarte inca doi ani corvoada celui mai penibil mandat pe care l-a avut un presedinte/sef de stat in istoria contemporana a unei tari cat-de-cat civilizate. Dar a pierdut si natiunea asta, care s-a dovedit, inca o data, incapabila de a reactiona prompt la o provocare a istoriei. Am zacut intr-o letargie vecina cu imbecilismul asteptand sa vina americanii sa ne faca ordine in tigania din propria curte. Apelul facut de PDL si Basescu la noncombat n-a fost, pana la urma, un rau asa de mare. A fost doar reactia primitiva a unor cetateni romani care s-au dovedit a fi cei care isi pot pune amprenta pe societatea in care, iata, traim si in ziua de azi. Basescul si ai lui / sunt oglinda neamului. Asta suntem si nicio fanfaronada nu ne poate scuti de realitatea grea, amara, crunta pentru unii, a prezentei Basescului pe fruntea tarii asteia. Baletul efiminizat pe care l-am incercat cu farmecele democratiei occidentale ne-a facut de tot cacatul. Batranei doamne ii plac serviciile pe care i le executa marinarul. Noua, celor sapte milioane juma’ de romani, frustrati si plini de resentimente nu ne ramane decat sa tropaim si sa ne agitam,aiurea, degeaba, pe langa budoarele politicii.

Sunt subiectiv si plin de ura. Asa e! Sunt partinitor si total lipsit de luciditate. Asa e! Gresesc fundamental in judecatile pe care le fac. Asa e! Dar sunt si plin de scarba si dezamagire. Mi-e lehamite. Subiectivismul, ura, irationalitatea mea sunt rodul greselii altora. Nimic nu ma disculpa pe mine de felul in care sunt, asa cum nimic nu disculpa pe nimeni de raul facut in mod constient, rational.