Un stat destrămat pentru a fi acaparat

În zilele noastre, nimic din ce e promis nu se mai realizează

Statul român modern născut la 1848 era un stat al raţiunii în sens european, adică un stat ordonat şi protector pentru cetăţenii săi. Acestuia i-a urmat, în perioada statului post-modern de după cel de-al doilea război mondial, un stat comunist ca­racterizat de eliminarea drepturilor individuale, o gândire unică şi ineficientă şi o răspândire a forţei în locul argumentelor.

Din păcate, după prăbuşirea comunismului putem vorbi din ce în ce mai mult de un stat "transmodern", un stat mai mult virtual, al iluziei că el asigură aceleaşi cerinţe de ordine şi protecţie. Ero­ziunea graduală, dar şi constantă a prezenţei statului printre şi pentru oameni, ceea ce numim prezenţa umană a statului, a avut ca rezultat instalarea superficialităţii genera­lizate. În zilele noastre, nimic din ce e promis nu se mai realizează, nici deplin, nici în timpul care contează pentru viaţa oamenilor. Avem ima­gini şi tipare ale statului, dar nu avem acţiune reală şi rezultatele concrete aşteptate. Cetăţenii sunt orfani de temelia cetăţeniei care e statul. Pare un fel de închisoare fără ziduri: stă cine nu are unde se duce. Deşi membru în UE, statul român alunecă spre un haos integrat intern. A se vedea nenumăratele instituţii generate de integrarea în UE, care pur şi simplu nu funcţionează. Nu suntem capabili să accesăm fondurile europene exact când am avea mai mare nevoie de ele. Integrarea entuziastă a începutului de drum a devenit incapacitatea frustrantă de a-l parcurge efectiv.

Trăim într-un stat în care legea instituie excepţia care devine regulă.  Spre exemplu, Guvernul a hotărât acum că, "prin excepţie", actele adiţionale la contractele pentru achiziţii publice pot fi majorate cu 50%. Este deci statul pus la dispoziţia jefuirii banului public, iar nu protector al acestuia. Ce a devenit "reforma statului" proclamată emfatic în campania prezidenţială a lui Traian Băsescu? Două exemple de azi:

Nr. 1 Numirea de ministrul Apă­ră­rii în poziţia de şef al Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor a unei persoane aflate la primul loc de muncă la vârsta de 28 de ani fără nici o competenţă în materie. În orice stat normal, un asemenea post revine unui om distins în cariera mi­litară.

Nr. 2 Consiliera ministrului Edu­caţiei cere oficial, de la cabinetul acestuia, tuturor rectorilor de universităţi din ţară, informaţii ce-i sunt dânsei necesare pentru a realiza un program de formare profesională cu fonduri europene, în valoare de 4 milioane de euro, program semnat după ce fu­sese numită în această funcţie.

Trei lecţii amare am învăţat de la actuala guvernare:
1. Putere pentru avere
2. Interesul pentru ţară ( Interesul pentru sine)
3. Corupţia alor mei e în interes public

În intimitatea statului român nu mai e patriotism, ci obscenitate. Sta­tul ordonat şi protector pentru a cărei existenţă s-au jertfit deopotrivă eroi şi anonimi nu poate exista fără o autoritate de natură morală.