Un subiect controversat, dar...

STUDIU  •  ROMĂNII ŞI FRANCMASONERIA.
Departe de mine gândul că francmasoneria ar fi un subiect glossy! Deşi, din varii motive, această temă modernă riscă să fie (şi) temă mondenă.

Subscriu fără rezerve la poziţia pe care se situează academicianul prof. dr. Dan Berindei încă în primele pagini ale cărţii "Românii şi fancmasoneria". După ce notează: "Francmasoneria reprezintă un subiect supus controverselor şi discuţiilor. Ea a avut şi are aderenţi, dar, de asemenea, şi adversari",  cărturarul punctează: "Nu mă număr în nici una dintre aceste categorii. Ca istoric am fost şi sunt interesat de activitatea ei, deoarece, fără îndoială, francmasoneria modernă reprezintă de trei veacuri o componentă a existenţei umanităţii".

Noua sa contribuţie vine în continuarea unor cercetări publicate cu un deceniu în urmă: "România şi Europa, în epoca premodernă şi modernă".  

Lucrări. Primele controvese vizează începuturile francmasoneriei în cele trei provincii istorice româneşti. Autorul a operat o fină distincţie între francmasoni şi membri ai unor "societăţi pe faţă şi secrete" (cu vorba lui Ion Eliade Rădulescu). Puţinătatea documentelor, dar şi caracterul părtinitor al unora dintre acestea au pus serioase piedici, aşa după cum anumite lucrări cu pretenţii, cum ar fi cea a G. Şerbănesco, au acreditat confuzii nici până azi risipite.

Aşa cum demonstrează autorul, începând cu Revoluţia de la 1821, în "procesul istoric ireversibil care avea să ducă, la mai puţin de un secol, la alcătuirea României Mari", francmasoneria îşi va avea "rosturile ei, uneori cel puţin benefice, în cursul acestui veac de mari mutaţii" care a fost veacul al XIX-lea. Un loc aparte îl ocupă organizaţiile de inspiraţie masonică, a căror eficienţă a fost probată în practica revoluţionară de la 1848.

Momente. Este vorba despre "Frăţia" întemeiată în toamna lui 1843 de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica şi Christian Tell, cărora li s-a adăugat, probabil, Alexandru G. Golescu-Negru, a cărei deviză era "Dreptate! Frăţie!". "Frăţia" şi-a confirmat forţa de înrâurire în rândul multor civili şi militari în zilele eroice ale Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, ea având solide ramificaţii şi în celelalte ţări româneşti. Un alt moment istoric în care francmasoneria a avut un rol de excepţie a fost făurirea Principatelor Unite. În context reţinem corecţiile operate de autor pe tema pretinsei "implicări masonice" a lui Alexandru Ioan Cuza.

Academicianul prof. dr Dan Berindei acordă, în context, atenţie aparte demonstrării rolului şi contribuţiei francmasoneriei române în perioada ce a urmat desăvârşirii unităţii statale a României, în procesul de reformare socială, politică şi economică. După intrarea ţării în război, francmasoneria din Vechiul Regat a fost "pusă în adormire", pentru ca, sub regimul comunist, francmasoneria să fie exclusă din viaţa societăţii.

"Dobândirea unui nou statut internaţional de către România, în urma proclamării independenţei şi a recunoaşterii acesteia prin hotărârile Congresului de la Berlin, a avut urmări şi pe plan francmasonic. Francmasoneria română şi-a conjugat acţiunile pentru ca ţara să îşi aibă hotarele în hotarele înlăuntrul cărora erau cuprinse toate provinciile locuite de români..."

"Istoria francmasoneriei româneşti este deosebit de complexă. (...) Studiul istoriei francmasoneriei este încă de la începuturile sale continuarea cercetărilor întemeiate însă numai pe izvoare; va continua, neîndoielnic, la cunoaşterea mai profundă a istoriei românilor în perioada modernă şi contemporană"
 Academician prof. dr Dan Berindei