Bugetul consolidat al anului viitor a fost elaborat pe un deficit ESA de 2,95% din PIB. Iar guvernul şi-a asumat un deficit atât de mare pentru că banii cheltuiți în plus față de încasări vor fi utilizați exclusiv pentru cofinanțarea proiectelor implementate cu fonduri structurale
de la Uniunea Europeană, ce stimulează creșterea economică.
În aceste condiții, un deficit bugetar apropiat de limita maximă admisă de tratatul de la Maastricht nu se justifică decât dacă autoritățile de la București reușesc să absoarbă în proporție de 100% fondurile UE aferente anului 2016. La o absorbție mai mică, și deficitul ar trebui redus corespunzător sau chiar să se ajungă la execedent.
Ce se va întâmpla, însă, dacă fondurile europene atrase vor avea un procentaj scăzut, dar, în loc de surplus bugetar, vom avea un deficit de 3% din PIB? Înseamnă că pensiile speciale ale parlamentarilor şi majorarea salariilor oamenilor de încredere ai baronilor din administraţia locală au politizat deficitul. Că Guvernul Cioloş a trebuit să facă nişte favoruri politicienilor, le-a dat un soi de mită legalizată, pe care n-o poate incrimina DNA, ca preţ pentru a fi lăsat să funcţioneze. Şi iată cum un cabinet de tehnocrați, aduși să guverneze strict tehnic și neimplicați în lupta politică, ar face cheltuieli bugetare discreționare.
În loc ca deficitul asumat prin legea bugetului să fie destinat realmente cofinanțării fondurilor europene, fapt de natură să micşoreze deficitul structural.