"Unde dai şi unde crapă’’

Prea multe demisii de prim-miniştri români, faţă de zero demisii de preşedinţi. Se încredinţează conducerea ţării primului ministru, care trebuie să o realizeze cu oamenii preşedintelui, ori cu persoane dependente de acesta.Toate acţiunile publice devin confuze, dar chiar şi în Franţa Laurent Fabius, fost şef al guvernului a fost supus unui îndelung proces, reproşându-i-se că în timpul mandatului său, testele de siguranţă efectuate asupra sângelui recoltat pentru transfuzii nu fuseseră suficiente pentru a preveni îmbolnăviri grave. În România totul poate fi o capcană – de la gropile în asfalt, până la tapetul cluburilor de noapte. Dacă o persoană nu ştie acest lucru este bine să nu se lase implicat în politică. Şi totuşi, cine este vizat electiv, la propagarea crăpăturilor politice dincolo de locul formării lor, în cazul apariţiei crizelor tragice? De sigur, acela care presupunea că i s-au prescris cu totul alte obligaţii statale sau ecleziastice, decât verificarea stării asfaltului pe drumul public, ori a calităţii tapetului în locuri dedicate petrecerii. O bună organizare ierarhizată a administrării unei ţări şi, implicit un control eficient exercitat asupra acesteia – ar evita marile tragedii precum cele care au însângerat zilele ultimilor săptămâni. Constituţia României, urmând metodele şi structura Constituţiilor Franţei, a făcut un import forţat, simultan, de elemente proprii Republicii a IV-a Franceze, care a dat autoritatea efectivă primului-ministru, cu unele specifice Republicii a V-a, de tip gaullist, prezidenţial. Poate ne vom gândi să separăm nişte opţiuni naţionale de negociat. În rest, să remarcăm, privind în jur, că o generaţie se simte frustrată dacă nu face măcar puţină revoluţie, precum tinerii din Franţa lui 1968.