Unde ne sunt afacerile

Sunt aici, dar nici nu stim de ele. Pentru cei care cred ca Romania e un desert de business, golit de idei o data cu plecarea olimpicilor la Stanford, propun azi un mic remediu. Si anume, o lista de afaceri care mi-au trecut prin fata ochilor in vreo 3 ani de presa economica. Business-uri care au un lucru important in comun: au plecat la drum fara capital, nu insa si fara creier. Asadar, de ce economia noastra mai are o sansa, chiar si in UE?

Pentru ca un taran de pe langa Cluj s-a facut angrosist de melci: ii cumpara de la culegatori si ii vinde la o fabrica din Mures, care ii exporta.

Pentru ca la Constanta, un pilot si-a facut o afacere cu afise aeriene, pe care le trage zilnic peste tot Litoralul.

Pentru ca la Bucuresti, un dulgher francez pe nume Henri si-a facut un business de mobila pe care o trimite in tara lui. Pentru el, Romania a insemnat diferenta intre angajat si patron prosper.

Pentru ca un om de afaceri care si-a vandut antivirusul unei multinationale straine a ramas aici cu banii si-a mai inventat inca vreo cinci produse.

Pentru ca alti romani fac bani urcandu-i pe altii pe cai, plimbandu-i prin Delta sau construind cosciuge biodegradabile pentu Uniunea Europeana. Pentru ca la Oradea se fac custi cu instalatii de incalzire, pentru cateii de familie buna. Pentru ca la Santu Gheorge se taie si se cos castele din cauciuc gonflabile, pentru locurile de joaca din Anglia.

Stiu ca economistii seriosi cauta cifrele macroeconomiei si fac scenarii pornind de acolo. Eu insa ma bucur ca un roman din Bucuresti si-a facut o afacere cu aeromodele, la care marginea de profit e de 100%. Sau ca la Deva se fac palarii pentru zeci de mii de capete din Europa. Ma bucur si pentru ca paltonasele de la H&M din Paris sunt facute in Romania si ma amuz la gandul ca suvenirurile din spuma de mare de la Amsterdam si-au inceput existenta in Hunedoara.

Poate ca sunt nimicuri. Dar din ele traiesc oameni. Unii, chiar bine, desi produc marfa destinata altadata cersetorilor - e vorba de flasnete (cele Made in Romania se dau cu pana la 3.000 de euro). Altii nu fac altceva decat sa vorbeasca la telefon - fara ca interlocutorul lor din Franta sau Anglia sa-si inchipuie ca cere asistenta tehnica de la un operator de Call Center din Romania.

Asa ca, atunci cand mai auziti pe cineva spunand ca nu suntem in stare de nimic, v-as sugera sa le raspundeti cu un titlu - genial - pe care jurnalista Crenguta Nicolae l-a dat acum cativa ani - "Afacerea cu sicrie prinde viata!".