x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Universitatea de protest. De la fata locului...

0
Autor: Sonia Simionov 25 Ian 2012 - 09:14
Universitatea de protest. De la fata locului...


Un cliseu pentru cei mai multi, un mod de viata pentru cei care sunt acolo. Dupa un an de reporterie, m-am trezit intr-o situatie complet necunoscuta. Am fost trimisa de Antena 3 sa transmit de la protestele care, deja, nu mai sunt un secret pentru nimeni. O camera, un microfon, o casca si sute de oameni in jurul tau care isi striga neincetat nemultumirea! Nu ai voie sa le pierzi din ochi, maini si urechi, cu toate ca imbrancelile si galagia sunt inevitabile. Tot ce auzi se rezuma la lozinci. Te pui la cadru si incepi sa spui....... Ce spui? Ce auzi si ce vezi! Amaraciune. Lacrimi. Oameni cu studii superioare cu fluturasi de salarii care incep cu 1 sau cu 2 si nu au decat doua zerouri in coada. Pensii care nici cainelui meu nu i-ar ajunge pentru mancarea pe-o luna de zile. Copii cu foi in mana pe care scrie, frumos colorat,: ''Vreau si eu un loc la gradinita sectorului X. Mama nu are bani pentru particulari. Abia are cu ce sa ma hraneasca''. Si trebuie sa transmiti durerea catorva mii de oameni in numai cateva secunde. Pentru ei? Nu e nimic mai important decat sa fii corect si sa ii lasi sa-si spuna of-ul. Pe langa cele trei cereri unanime - "jos Basescu", "jos guvernul Boc" si "alegeri anticipate" - fiecare are cel putin o problema proprie. Si, cum e imposibil sa-i dai pe toti la televizor, esti nevoit sa ii asculti si intre directuri. Nu ar fi o povara daca nu ai vedea tristetea din ochii lor atunci cand vin sa-ti ceara ajutorul. Sunt inghetati bocna, plouati sau cu fetele vinete de la vant si nu se lasa. Stau de dimineata pana seara. Nemancati si insetati, ies in strada. Unii pentru ca nici macar nu au un loc pe care sa-l numeasca "acasa". Pentru ei, "acasa" a devenit Piata. Aici au gasit intelegere, compasiune si, cel mai important, multi altii ca ei. Am vazut cum pe zi ce trece, cand ajung in fata Teatrului National, incep sa se imbratiseze oameni care in prima zi stateau la distanta unii de altii. S-au cunoscut acolo. Si se mai incurajaza din cand in cand cu cate o bataie pe umar.
Ca reporter? Te ajunge foarte usor sentimentul de neputinta! Oricat de mult ti-ai dori sa-i ajuti, nu poti! Esti prea mic. Iar cei mari ii ignora cu nesimtire!

Si pe zi ce trece isi pierd rabdarea putin cate putin..... Pentru ca tabloul Universitatii de protest e mult mai amplu. Un cerc vicios, as putea spune. ''In aer''? Puterea. In mijloc? Protestatarii. Pe margini? Jandarmii. Pe blocuri? Camerele de filmat ale celor din ''aer''. Chiar si atunci cand lucrurile sunt pasnice, "sechestrarea" ii scoate din minti. Din cand in cand, se mai infiltreaza printre ei fete dubioase sau pancarte politice cu care masa nu este de acord. Astfel de momentele se transforma foarte usor in haos.
1,2,3,4,5,6,7,8,9,10. Ziua nr. 11. Cativa dubiosi agita spiritele intre protestatari. Au fost suficiente doua banere de natura politica si nervii au cedat. Dupa cateva imbranceli si trei pumni intre doi pensionari, isi face aparitia un tanar in uniforma militara. Ia microfonul si se face liniste in piata. Un discurs de cateva secunde smulge aplauze din "publicul" inghetat. Cu un curaj dement, militarul spune lucrurilor pe nume si multimea il asculta cu gura cascata. A venit pentru ca nu a mai rezistat tacerii. Nu este de acord cu regimul si a decis sa spuna asta tuturor. Imediat aflam ca este locotenent activ la Flotila 71 Aeriana din Campia Turzii. Stie ca a incalcat legea, dar juramantul lui e mai presus de orice comandant. "Eu am jurat credinta tarii, nu unui guvern". Nimic mai elegant...... E invitat in studiourile Antenei 3. Prin telefon, isi face ''aparitia'' Contra-Amiralul Tiberiu Fratila, purtatorul de cuvant al MApN-ului. Pregatit sa-si asume orice raspundere, locotenentul de 27 de ani ii cere politicos superiorului sau sa ii ordone unde trebuie sa se prezinte in urma gestului sau. La o sectie de politie, la baza, la Minister. In replica, dl Fratila se declara inapt la delegare. Penibil!
Posibil sa aflam cat de curand ca i s-a cerut demisia prin sms si dlui contraamiral. Ar fi un alt gest de ''mare'' sacrificiu pentru putere si de ''mare'' ajutor pentru multime.

De la fata locului, Sonia Simionov.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de