Se poate sa te gandesti intr-o zi ca ai vrea putina ploaie; poate-i prea cald, la meteo nu se anunta… nori, dar gandul tau linistit cere putina ploaie. Trece un timp, poate un ceas sau doua… vin norii, apoi vine ploaia. Privesti bucuros catre nori si fiecare strop de ploaie pare a fi un dar anume pentru tine; s-a intamplat ceva, un miracol. Ca si cum o putere ascunsa in universal nevazut a ascultat gandul tau si a spus: "Aha, omul vrea putina ploaie; sa-i dam ploaie"! Nu-i vorba despre magie aici. Tu nu faci nimic, nu faci nici o vraja, nu descanti, tu doar ceri, doresti, vrei. Tu gandesti detasat, fara patima, fara nici un efort, fara sa te concentrezi asupra unei lumanari aprinse, fara insistenta. Tocmai asta-i cheia; pacea din care ceri. Linistea interioara. Linistea mintii. Suflul gandului curat, lipsit de emotie umana. Se poate sa ai nevoie de o reteta si… deschizi televizorul tocmai in clipa in care cineva o prezinta la o emisiune. Zambesti, te bucuri, simti ca cineva nevazut ti-a ascultat gandul si ti-a dat reteta de indata ce ai avut nevoie de ea. Poti sa mergi pe strada, sa ai nevoie de adresa unui centru pentru reparatia ceasurilor si iata ca in fata ta merge alene o masina, pe care apare inscriptionat numarul de telefon al unui centru de reparat ceasuri. Ce bucurie sa traiesti sentimentul unei legaturi si comunicari nevazute cu universul! Te gandesti la cineva si iata ca acel cineva te suna sau apare la usa ta. Vrei un obiect, doar te gandesti ca-l vrei si, iata, vine un coleg si ti-l aduce.
Putem spune atunci ca traim momente remarcabile sau clipe de gratie, chiar daca lucrurile, raspunsurile sau darurile primite sunt dintre cele mai banale. Potrivirea gandului nostru cu actiunile celorlalti si chiar cu cele ale naturii pare a descrie un univers magic, in care gandurile ni se intrupeaza, un univers care aude cu urechi nevazute si raspunde cererilor noastre prin mijloace pentru care nu avem explicatii rationale. Pentru unii se intampla din cand in cand, pentru altii se intampla aproape continuu. Despre acestia din urma, un initiat spunea ca "sufera de paranoia pozitiva". Puneti "sufera" intre ghilimele, caci starea care ar putea fi numita paranoia pozitiva este descrisa ca o stare deosebita a constiintei umane, ca o stare in care fiinta se afla in contact – cel acest putin in interiorul sau – cu puterea divina. Fiinta din interiorul nostru cere si lumea inconjuratoare raspunde, dar nu constient. La nivel, evenimentele tind sa curga de la sine. Nu-i asa ca vi se intampla uneori asta, nu-i asa ca va bucurati si, pe masura ce va bucurati mai mult, tot mai multe intamplari magice vin catre dumneavoastra? Stiti de ce se intampla asa? Sunteti in armonie cu propriul suflet atunci cand universul pare sa va implineasca cererile fara ca macar sa le rostiti. Sunteti in armonie si cu lumea inconjuratoare, iar mintea va functioneaza pe lungimea de unda a frumusetii vietii. Taina universului magic, ce ne aude, ne vede si ne intelege cu mijloace pe care noi nu le intelegem, dar le observam si le traim, in acelasi timp, ar putea fi chiar in noi, in curgerea fireasca a gandurilor, aflate in armonie cu sentimentele noastre. Daca veti gandi insistent, veti dori intens, veti cere cu teama, cu indoiala, cu neliniste sau veti bate cu pumnul in masa pentru a vi se implini dorinta, ei bine, va indepartati de realizare. Puterea care ne iubeste enorm, ne daruieste momente de gratie si de frumusete atunci cand gandim firesc, linistit, fara patima, fara emotie, cand cerem, dar nu cersim, cand dorim, dar nu impunem, cand visam, dar nu fortam realizarea. Sa invatam asadar sa ne linistim mintea si emotiile cand dorim ceva pretios pentru noi, caci pacea noastra interioara deschide usa gratiei si atunci vom suferi cat mai multi dintre noi de "paranoia pozitiva". Asta inseamna ca magia universului se pune in miscare cu ajutorul mintii linistite si al detasarii de rezultate. Mintea linistita este mintea celui care stie sa ceara. Mintea nelinistita, emotionata, stresata este mintea celui care cerseste si de aceea magicul nu-i apare evident celui nelinistit. Sa cerem, sa nu mai cersim, caci existenta ignora dorintele zgomotoase, dar le aude clar pe cele calme!