Universul magic al celor care cer, dar nu cerşesc

Se poate sa te gandesti intr-o zi ca ai vrea putina ploaie; poate-i prea cald, la meteo nu se anunta… nori, dar gan­dul tau linistit cere putina ploaie. Trece un timp, poate un ceas sau doua… vin norii, apoi vine ploaia. Pri­vesti bucuros catre nori si fiecare strop de ploaie pare a fi un dar anume pentru tine; s-a intamplat ceva, un mi­racol. Ca si cum o putere ascunsa in universal nevazut a ascultat gandul tau si a spus: "Aha, omul vrea putina ploaie; sa-i dam ploaie"! Nu-i vorba despre magie aici. Tu nu faci nimic, nu faci nici o vraja, nu descanti, tu doar ceri, doresti, vrei. Tu gandesti de­tasat, fara patima, fara nici un efort, fara sa te concentrezi asupra unei lu­ma­nari aprinse, fara insistenta. Tocmai asta-i cheia; pacea din care ceri. Li­nistea interioara. Linistea mintii. Suflul gandului curat, lipsit de emotie uma­na. Se poate sa ai nevoie de o re­te­ta si… deschizi televizorul tocmai in clipa in care cineva o prezinta la o emi­siune. Zambesti, te bucuri, simti ca cineva nevazut ti-a ascultat gandul si ti-a dat reteta de indata ce ai avut ne­voie de ea. Poti sa mergi pe strada, sa ai nevoie de adresa unui centru pentru reparatia ceasurilor si iata ca in fata ta merge alene o masina, pe care apare inscriptionat numarul de telefon al unui centru de reparat ceasuri. Ce bucurie sa traiesti sentimentul unei legaturi si comunicari ne­va­zu­te cu universul! Te gandesti la cineva si iata ca acel cineva te suna sau apa­re la usa ta. Vrei un obiect, doar te gandesti ca-l vrei si, iata, vine un co­leg si ti-l aduce.

Putem spune atunci ca traim mo­men­te remarcabile sau clipe de gratie, chiar daca lucrurile, raspunsurile sau darurile primite sunt dintre cele mai banale. Potrivirea gandului nostru cu actiunile celorlalti si chiar cu cele ale naturii pare a descrie un univers ma­gic, in care gandurile ni se in­trupea­za, un univers care aude cu urechi nevazute si raspunde cererilor noastre prin mijloace pentru care nu avem explicatii rationale. Pentru unii se intampla din cand in cand, pentru altii se intampla aproape conti­nuu. Despre acestia din urma, un ini­tiat spunea ca "sufera de paranoia po­zitiva". Puneti "sufera" intre ghi­li­mele, caci starea care ar putea fi nu­mita paranoia pozitiva este descrisa ca o stare deosebita a constiintei umane, ca o stare in care fiinta se afla in contact – cel acest putin in interio­rul sau – cu puterea divina. Fiinta din interiorul nostru cere si lumea in­conjuratoare raspunde, dar nu cons­tient. La nivel, evenimentele tind sa curga de la sine. Nu-i asa ca vi se in­tampla uneori asta, nu-i asa ca va bu­curati si, pe masura ce va bucurati mai mult, tot mai multe intamplari ma­gice vin catre dumneavoastra? Stiti de ce se intampla asa? Sunteti in ar­monie cu propriul suflet atunci cand universul pare sa va implineas­ca cererile fara ca macar sa le rostiti. Sunteti in armonie si cu lumea inconjuratoare, iar mintea va functioneaza pe lungimea de unda a frumusetii vietii. Taina universului magic, ce ne au­de, ne vede si ne intelege cu mijloa­ce pe care noi nu le intelegem, dar le observam si le traim, in acelasi timp, ar putea fi chiar in noi, in curgerea fi­reas­ca a gandurilor, aflate in armonie cu sentimentele noastre. Daca veti gandi insistent, veti dori intens, veti cere cu teama, cu indoiala, cu ne­li­nis­te sau veti bate cu pumnul in masa pentru a vi se implini dorinta, ei bine, va indepartati de realizare. Puterea care ne iubeste enorm, ne daruieste mo­mente de gratie si de frumusete atunci cand gandim firesc, linistit, fara patima, fara emotie, cand cerem, dar nu cersim, cand dorim, dar nu im­punem, cand visam, dar nu fortam rea­lizarea. Sa invatam asadar sa ne li­nis­tim mintea si emotiile cand dorim ceva pretios pentru noi, caci pacea noas­tra interioara deschide usa gra­tiei si atunci vom suferi cat mai multi dintre noi de "paranoia pozitiva". Asta inseamna ca magia universului se pune in miscare cu ajutorul mintii li­nistite si al detasarii de rezultate. Min­tea linistita este mintea celui care stie sa ceara. Mintea nelinistita, emo­tio­nata, stresata este mintea celui care cerseste si de aceea magicul nu-i apare evident celui nelinistit. Sa cerem, sa nu mai cersim, caci existenta ignora dorintele zgomotoase, dar le aude clar pe cele calme!